Am văzut conferința de presă a lui Galamaz, a fost acum cîteva minute în direct.
A vorbit perfect. A vorbit despre băiatul care a lovit. A spus că a fost probabil sunat și de către părinții acestuia, dar că le transmite că trebuiau să își educe băiatul înainte de incident. Și că acum e tîrziu, omul trebuie să își asume faptele și să plătească.
A mai spus că fotbalul nu trebuie să devină o chestiune de viață și de moarte. A mai apăsat pe cuvinte și a spus că exemplul acesta, cu tînărul respectiv, ar trebui să le dea de gîndit tuturor celor care cochetează cu această idee tîmpită de a intra în teren și a lovi.
A mai spus că tot răul a fost înspre bine, în sensul în care Steaua (în opinia sa) a redevenit un grup, relațiile dintre jucători sînt mult mai bune și, în plus, echipa a cîștigat niște meciuri de atunci.
Galamaz a fost calm, a mai zîmbit pe alocuri, și și-a cerut scuze inclusiv alor lui, din familie, pentru că au trebuit să fie martori la un asemenea moment jenant în loc de a urmări o partidă de fotbal. Mi-a plăcut ideea asta.
