M-a sunat vechiul meu prieten, prietenul meu din copilărie, Iancsi Szalma.
Am vorbit o oră (asta e un record mondial pentru mine-cei care mă știți mai bine știți cît urăsc să fac conversații lungi pe telefon).
A fost excelent. Ce mai face Mircea Cojocaru, mă întrebă el, ce mai face Doru Diculescu, iar eu îi zic tot ce știu despre unii și despre alții. Apoi îl întreb eu de fosta mea casă, cine stă în ea, ce îi mai fac părinții, ce mai face celebrul domn Szalma, directorul Fabricii Someșul…Cică are 79 de ani, incredibil cum au trecut anii…
Îmi amintesc cum venea după el șoferul, prin anii 70, că avea șofer personal, cu un Volvo imens în vremea în care Dacia 1100 era mașină domnească…Cum mă chema și pe mine în excursii dincolo de Cluj, iarăși un lucru mai puțin obișnuit, cum aveam pile imense la Record datorită lui (Recordul ținea de Someșul pe atunci…)
M-a întrebat Iancsi de Dan Căpitan, celebrul antrenor de schi de la Casa Pionierului, cel care i-a învățat atîtea și atîtea lucruri pe elevii din vremurile acelea…De el nu mai știu nimic, ar trebui să mă interesez…I-am povestit de nea Cici Boldor, care a fost primul nostru antrenor de tenis, i-am zis că mă văd des cu el la Winners Tennis Club…
Doamne, cît am mai putut vorbi…cu omul cu care mă jucam cam 16 ore pe zi, și asta toată copilăria….
Hai, că plec la culcare, am la ce mă gîndi.
PS Și cu Sinuța am un proiect. Acum cu atît mai mult mă voi ambiționa să îl încep și să îl și termin.
1 comment
da ce proiect ai cu Sinuta? Faci acolo cartierul de dormit al Manasturului? Sau te pomenesti ca te apuci de cultivat rosii?!