România. Un om stă. Altul are în mînă o lopată. O femeie face poze. Restul întîrzie
Nu ştiu cum se face dar numai atunci când pierd îmi vine rândul să scriu cronica (oare pentru că pierd mai tot timpul???). Însă nu acest lucru e important, ci faptul că nici codul portocaliu, galben sau de altă culoare nu ne-a ţinut in casă.
Am lăsat în urma noastră luna ianuarie şi ne-am adunat pentru a scrie primul capitol al poveştii din februarie. Am început cu o alergare uşoară, iar unii dintre noi, după aproape două ture, ne-am îndreptat spre terenul de baschet pentru a îndepărta zăpada de pe suprafaţa de joc. Pe lângă alergat şi baschet, ,,datul la lopată” este noul sport de iarna. Două lopeţi, 3 cutii de sare şi terenul era deja numai bun de-a găzdui un meci de baschet.
Contrar întâlnirii anterioare, când meciul a fost unul solictant şi epuizant de lung, partida de astăzi practic a durat câteva minute. Dar să vă spun cum s-au petrecut evenimentele. Ovidiu Blag şi cu mine am trecut la formarea echipelor care arătau în felul următor: Ovidiu Blag, Marius Mureşan, Daniel Rus, Ovi Tebu şi Ali. De cealaltă parte, eu (Rus Daniel) i-am ales pe Tibi Fărcaş, Mihai Chiper, Călin Ilea şi Raimonda. La prima vedere, un 5 contra 5 destul de redutabil. Zic la prima vedere, pentru că evoluţia scorului a fost una simplă: de la început până la sfârşit echipa lui Blag a condus tot timpul. Egal a fost doar la fluierul de start al partidei. În primele secunde deja scorul devenise 3-0 pentru ei. Totuşi, cu un efort mai susţinut am reusit să ne apropiem la un singur punct (4-3) dar degeaba, pentru că la pauză tabela arăta 6-3. Repriza a doua practic nici nu a mai contat foarte mult. Deşi am dat impresia că ne revenim şi că putem pune probleme adversarului, n-am avut foarte multe şanse. Cu un Daniel Rus în zi de graţie, cu un Ovidiu Blag (autor a circa 6 coşuri în meciul de azi!!!) de neoprit, ne-a fost imposibil să câştigăm. Cu toate aceastea, din echipa noastra ne-am remarcat toţi, fiecare fiind autor al cel puţin unui coş, doar că scorul final a arătat 12-7 pentru ei. Am mai spulberat astăzi un mit şi anume: cu toate că ne-am dorit mai mult victoria, ei au obţinut-o. Au urmat îmbrăţişările şi felicitările la finalul meciului şi bineînţeles poza de grup.
După mişcare ne-am retras la cabine (de data aceasta am ales Euphoria Biergarten) pentru repriza a treia, unde am servit o cafea, o apă minerală sau o Cola. Am discutat pe diverse teme, am comentat anumite situaţii de fapt şi am plecat. Nici nu mai conta cine a pierdut sau cine a câştigat, toţi fiind fericiţi că nici zăpada, nici frigul (care azi a lăsat-o mai moale) nu ne-au impiedicat să ne întâlnim în parc pentru încă o sâmbătă.
* Ne cerem scuze Federatiei Romane de Baschet că nu am luat act la decizia de amânare a etapei din cauza condiţiilor meteo nefavorabile.
** Nu conteaza cine pierde sau cine câştigă, important e să facem miscare! (Asta mă veţi auzi spunând când pierd, dar nu şi când câştig 😀 )
*** Ne (re) vedem sâmbăta viitoare!
O cronică scrisă de Rus Daniel!
PS Mai multe poze găsiți pe wall-ul Raimondei Boian.
1 comment
[…] în timp ce mă îndreptam spre Parcul Central unde mă aşteptau PMOB-iştii încălziţi pentru binecunoscuta alergare din fiecare weekend, am observat […]