Încerc să îmi aduc aminte cum era de Paști atunci cînd eram mic. Sau mă rog, cînd eram copil, aveam vreo 12-13 ani. Știu că la mare modă era să ai multe ouă, și asta dintr-un motiv foarte practic, acela că după Paști mamele noastre făceau cartofi franțuzești, una dintre mîncărurile noastre preferate.
Pe chestia asta, m-am trezit într-una dintre dăți prin Piața Mihai Viteazu (lucru absolut inedit, noi nu prea părăseam zona Sinuța). Îmi era o rușine de îmi vedea să intru în pămînt, să merg să sun la ușile unor necunoscuți, practic… „Colegii de udat” păreau să nu aibă scrupule (din motive bine întemeiate, nu am să le dezvălui aici numele).
Sunam, și unul dintre ei începea:
-Eu sînt micul grădinar…
Mă ascundeam pe lîngă zid, nici nu pășeam în casă, doar cînd cei de acolo întindeau bolul cu ouă, îmi strecuram și eu mîna printr-ale celorlalți și apucam un ou, pe care îl puneam în pungă.
Oricum, ca să nu mai lungesc povestea inutil, am ajuns acasă cu circa 100 de ouă. Ceea ce era un fel de record mondial. Eram rupt de oboseală. Și ai mei m-au și certat, țin minte că de-abia am scăpat de bătaie.
Am mîncat la cartofi franțuzești de mi-au ieșit pe ochi. Și cu ocazia aceea m-am cam lăsat de sportul acesta, cu udatul. Nu neg că oi mai fi fost așa, de vreo cîteva ori la udat (cu siguranță că aveam eu vreun…interes), dar nu m-am mai dat în vînt după acest obicei.
De fiecare dată cînd se apropie Paștile îmi amintesc de bolul acela care apărea, de mîna mea care se strecura și de săptămîna de după cînd am mîncat numai cartofi franțuzești.
PS
Nu m-am îmbolnăvit. Pe vremea aceea toate găinile erau fericite.
1 comment
atunci era la moda sa ai multe oua. acum e bine daca ai doua, dar sa le ai 🙂