Ca să fiu mai exact, de calmante.
Toată tevatura asta politică și-a pus amprenta pe românași mai tare decît orice boală. În loc ca poporul lui pește să facă agenda politicienilor s-a ajuns în situația paradoxală în care oamenii politici ne fac nouă program.
Așa de bine am pus botul la felul lor de a freca menta încît nici nu ne mai interesează dacă ni se rezolvă sau nu problemele ci preferăm simplul rol de spectatori la show-ul zilnic pe care îl primim.
Temele noastre au devenit temele lor. Vorbim cu dezinvoltură despre chestiuni care nu ar trebui să ne influențeze viața. Ce treabă ar trebui să avem noi cu Curtea Constituțională, cu cvorumul, cu referendumul, cu plagiatul lui Ponta, cu limba engleză a lui Antonescu, cu tricoul albastru al lui Băsescu, cu gîngavii de pe la televizor pe post de trompete, serios, ce treabă are zarzavagiul din piața Hermes cu toate acestea?
Am ajuns cu toți cretinuți. Ne interesează toate prostiile. Ne-au spălat ăștia creierii mai ceva ca nea Nicu.
În fața blocului înainte vreme vecinul de la trei se întreba de ce nu s-au prins trandafirii. Acum intră în casă la oră fixă să nu piardă știrile. Că „zice de referendum”.
Înainte, cînd doi oameni se întîlneau pe stradă era așa:
-Salut, ce faci?
-Bine, tu?
-Și eu. Hai să bem o cafea, să mai vorbim, că nu ne-am văzut de mult.
Acum e așa:
-Salut. Ce mai face ….al tău?, vorbind de un politician, desigur.
-Hai, lasă, că nici cu al tău nu mi-e rușine…, și detaliază.
Ziceți și voi, nu sîntem cretini?
1 comment
Am ajuns toti cretinutzi pentru ca inainte nu eram nimic. Daca eram ceva, nu eram acum cretinutzi. Cred ca a fi cretinutz este un pas inainte. Incet-incet, informat si atent se poate depasi acest stadiu. Ceea ce se intampla este rezultatul nimicului care eram, mai bine zis rezultatul unei inertii a nimicului. Mai pe romaneste, „ne durea la pedala”. Acum ne arde cat de cat si, indiferent de partea cui ne alaturam, macar avem o PARERE. O minima implicare era necesara. Adunatura de lemmingshi din Parlamentul Romaniei facea ceva pe electoratul caruia ii datoreaza pozitia. De ce? Pentru ca eram NIMIC. Asa, cretinutzi, avem macar o parere. Maine cand vom fi „doar prostutzi” poate va fi mai bine. Si tot asa. Sper!