Câştigătorii
„Capacitatea de a repurta victorii strălucite constă şi în capacitatea, la nevoie, de a suferi înfrângeri.”
Napoleon Bonaparte
A trebuit să mă folosesc de înţelepciunea Împăratului spre a identifica un panaceu pentru amărăciunea mea de astăzi. Voi pleca deci de la ideea că sâmbăta viitoare nu voi mai simţi gustul amar al înfrângerii ci, dimpotrivă, ambrozia victoriei. Dacă la prima participare pe care am avut-o la baschetul PMOB m-am consolat cu ideea că am pierdut, neştiind că se dispută un singur meci, astăzi nu mai pot găsi scuze. Am fost mai slabi şi ne-au bătut! Şi după ce ca am suferit sportiv, am fost pedepsit să accentuez lucrul ăsta scriind cronica deşi, dacă reţin corect, am mai fost însărcinat să fac asta şi acum (abia) două săptămâni.
Meciul are totuşi istoric. Rezultat final 12-11, după ce la pauză am condus noi cu 6-5. Distribuţia pe echipe a fost făcuta scurt, băieţii hotărând că alegerile trebuie făcute de subsemnatul şi de Ilea. Păi de ce?!? Mie îmi place să joc cu Ilea în echipă, nu împotriva lui. Găsesc că ne completăm foarte bine şi că împreună suntem (aproape) imbatabili. Dar aşa a fost să fie, iar acest oportunist conducător de joc n-a aşteptat să dăm cu banul pentru a vedea cine ar trebui să aibă primul drept la alegere, indicându-l pe Dl. Mureşan. La tehnică am răspuns cu forţă, în final conturându-se următoarele team-uri:
Forţoşii:
1. Patrice
2. Muri
3. Ovidiu
4. Răzvan
Tehnicoşii:
1. Călin
2. Dl. Mureşan
3. Lucian
4. Ovi
Raimonda a participat cu succes la desfăşurarea ostilităţilor, în sensul în care a jucat pe rând la cele două echipe, fiecare repriză încheiandu-se în defavoarea celei în care a jucat ea! :-))) Bine zicea la începutul meciului: „Deci eu joc la echipa care pierde!”
Meciul a început în nota de accentuată dominare a sniperilor, care au punctat prin câteva aruncări de la distanţă. Am făcut eforturi serioase, am revenit în joc şi am terminat în avantaj repriza. Strategia de a întoarce mingea către aruncătorul de la semi-distanţă nu a dat roade. Am jucat mai mult pe contraatac şi am ratat mult din apropiere, pasele noastre fiind, de asemenea, imprecise. Patrice a marcat de două ori în momente importante, dar… după prima pasă. Muri a fost mult prea altruist, încercând mereu pasa la coechipieri. Tebu… cred că îşi face o meserie din… ştie el ce vreau să spun – oricum, dacă asta şi-a propus, se achită foarte bine de sarcini! :-)Oboseala acumulată în prima repriză s-a resimţit pe final, când deşi conduceam cu 10-8, am fost egalaţi, conduşi, am egalat din nou, dar după două ratari succesive de sub panou am fost învinşi in extremis. Pionul otrăvit Raimonda şi-a făcut datoria cât a putut, dar Ilea a fost în zi de graţie, ajutat şi de faptul că trebuia să îl avem permanent sub observaţie pe Dl. Mureşan. Am terminat respirând greu, parte din cauza efortului, parte din cauza nervilor acumulaţi. 🙂
La repriza a treia ne-am reunit în formulă restransă. Repede câte o cafea şi un suc, o bârfa despre Barbu cu „noi si Vâlcea”, respectiv „noi şi Paraguay”. Am decis să îi facem în ciudă cu un tricou argentinian de colecţie, cu semnatura lui Kun Aguero, data viitoare. Domnul Blag nu e în zonă, să întreţină atmosfera cu umoru-i cunoscut – îl aşteptăm cu drag data viitoare, daca n-o fi ocupat cu Davis’u – însă s-a străduit Ilea să ne distreze, spunându-ne că ne încredinţează soţia, să o învăţăm să cânte la chitară. 😉
Întâlnirea de sâmbătă s-a terminat, ca de fiecare dată, repede. Aud că PMOB se pregăteşte de sărbătorirea a doi ani. Trec anii… ca nori lungi pe şesuri…
3 comentarii
Razvan, mi-au spus sa iti fac marcaj strans, dar doar prima repriza…dupa care a trecut Ilea la tine :))
Abia astept sa ne revedem. Pana atunci, noi am batut si pe Paraguay si pe Valcea.
Barbule fii corect, „ai nostri” au batut si pe Valcea si pe Paraguay :))