La Dealu Mare, pe „Drumul Vinului”

 De câte ori mergând prin țară n-ați văzut plăci indicatoare pe care scria „Drumul Vinului”? Nu prin ce regiuni ne conduce, nici pe la ce podgorii sau crame, nu de unde începe și nici unde se termină. Doar „Drumul Vinului” și nimic mai mult! De aceea m-a bucurat invitația pe care am primit-o de la Cristi Pitulice și Răzvan Adam, de a participa la un infotur pe un astfel de drum, cel din zona Dealu Mare. Cinci opriri erau în program – patru la crame de renume și una la hotelul Casa Colinelor. O zi pe  „Drumul Vinului – Dealu Mare”… tentantă propunere!

S.E.R.V.E

Plecăm din București spre Ploiești, unde ni se alătură o echipă a televiziunii Travel Mix, apoi ne îndreptăm spre Mizil. Prima oprire o facem la crama S.E.R.V.E. (Societatea Euro Română de Vinuri de Excepție), înființată în 1994 de Contele Guy de Poix, proprietar a 50 de hectare de vie în Corsica și a mărcii de vin Domaine Peraldi. El a ales România ca loc unde să producă vinuri de calitate. A fost primul investitor străin și, pentru ceva timp, singurul din branșă, în România. A creat Vinul Cavalerului apoi gama Terra Romana dar și un vin Super Premium –  numit Cuvée Charlotte și  Cuvée Amaury, după numele copiilor săi.

Prin cramă ne conduce enologul Aurel Rotărescu. „Dintr-un strugure bun se poate face un vin bun, iar dintr-un strugure prost se poate face doar un vin corect”, ne spune domnia sa. În jurul nostru vedem numai recipiente din inox, de diferite capacități, pentru că „dacă vrei calitate nu trebuie să fii dependent de un anumit vas. Vinul trebuie să stea fără aer – în condiții corecte. Controlul temperaturii la care se face vinificația este foarte riguros, diferit pentru fiecare tip de vin, alb, roșu sau roze”. Aflăm apoi detalii despre fermentarea vinului în butoaie, evoluția lui în lemn fiind cea mai apreciată. Timp de aproape o oră vizita noastră continuă pe toată linia tehnologică, până la îmbuteliere, etichetare, depozitare și se încheie cu plăcuta îndeletnicire a degustării care ne bucură văzul, mirosul și gustul.

Casa Colinelor

Următoarea oprire n-o mai facem la o cramă ci la Casa Colinelor, un hotel pierdut în mijlocul viilor! Da, interesant! Când te gândești la un loc de cazare îți vine în gând marea, muntele, marginea șoselei sau centrul orașului. Nu m-am gândit niciodată la… liniștea dintre vii! La Casa Colinelor găsești camere curate, bucătărie excelentă, muzică bună pe care o poți asculta în timp ce savurezi o cafea la bar, dar și internet wireless. Am rămas puțin la Casa Colinelor dar sunt convins că locul mai ascunde și alte surprize plăcute.

Budureasca

Și cum călătorului îi șade bine cu drumul, plecăm spre întâlnirea cu Stephen Donelli, „Vinificatorul Zburător”, cum mai este el numit de către de experți și specialiști, englezul care a creat vinuri de succes în Statele Unite (California), Anglia, Ungaria, Africa de Sud și România. Fără costum și cravată, în salopetă de lucru, Stephen Donelli nu se dă în lături nici de la „munca de jos” atunci când este vorba să scoată un vin de calitate. A venit în 1995 în Romania împreună cu o firmă englezească și au început să producă vin la Tohani, în crama veche. Tot acel vin era exportat în Marea Britanie. Din cauza condițiilor grele de lucru, în 1998 acționarii s-au hotărât să construiască ceva nou. Au găsit locul actual care era un atelier de reparații pentru autobuze. Era prin anul 2000, când au început să facă modificări și să-l transforme în cramă, continuând, în același timp, exportul în UK. Din cauza birocrației, în anul 2007, compania englezească a hotărât să vândă, iar crama a fost cumpărată de acționari români. Astfel, în 2008, a apărut marca Budureasca.

Stephen Donelli

Dar de unde vine numele de Budureasca? Vine de la un râu care trece prin apropiere și lângă care s-au descoperit mai multe situri arheologice. Deși firma este relativ nouă au vrut să se lege de istorie și așa s-a ajuns la acest nume. Ce se urmărește la Budureasca? În primul rând calitatea. Ținta lui Stephen este ca să-o crească în fiecare an cu 20% față de anul precedent! A început cu înlocuirea viilor alegând clone mai bune care se potrivesc cu solul. La noua cramă va exista o mașină automată de sortare și, pentru prima oară în România, se va folosi o presă fără oxigen în mediu inert, obținându-se în acest fel vinuri mult mai fructuoase și mai aromate. Buncărul nu va mai fi cu șnec ci cu masă vibrantă pentru a nu mai „stresa” strugurii. În acest moment există trei trepte ale vinului: Budureasca – Entry Level wine, Budureasca – Eticheta Neagră, cea de Horeca – un nivel mediu și Origini – Super Premium.

La Budureasca nu avem secrete, ne spune Stephen. Diferența stă în detalii. Care detalii, întrebăm noi? Nu vă pot spune. E secret, glumește „Vinificatorul Zburător”! După degustarea de vinuri petrecută într-o atmosferă mai mult decât prietenoasă, întreținută de Stephen Donelli, plecăm spre următoarea noastră destinație.

Domeniile Săhăteni

În anul 2003, Aurelia Vișinescu împreună cu asociatul ei, Steve Cacenco au fondatDomeniile Săhăteni. Suntem într-o fostă fermă unde se lucrează de zor. Pe de o parte se pregătește locul pentru procesarea strugurilor din recolta 2012, pe de altă parte se finalizează lucrările la un viitor hotel unde sunt gata doar câteva garsoniere. De pe veranda aflată la etaj, oricât ai căuta cu privirea, nu vezi decât vii. Totuși, undeva la orizont se întrezărește un conac, în ruină îmi spune una dintre puținele angajate și, mai aproape, o cruce veche, masivă, despre care aceeași doamnă nu știe să-mi spună decât că au găsit-o dărâmată, au curățat-o și au ridicat-o.
Din 2003, la Domeniile Săhăteni s-au investit sume impresionante – 4.5 milioane de euro. Rezultatul a fost apariția unor vinuri de colecție, vinuri medaliate la concursurile internaționale, Nomad, Artisan, Karakter și exclusivistul Anima. Interesantă este și personalitatea celei care a hotărât să facă vinuri în această zonă a României, doamna Aurelia Vișinescu – enolog, proprietar de podgorie și manager de companie – așa cum putem citi pe site-ul domniei sale. În plimbarea noastră am fost însoțiți de Alina Costache. Stocare, fermentare, prelucrare, îmbuteliere – sunt tot atâtea locuri prin care trec strugurii până ajung vin. Crama subterană este plină de butoaie – barriques – în care se face maturarea vinurilor.

De undeva de departe pare că va veni o furtună care să mai spele praful drumurilor și să mai potolească această cavalcadă a gradelor Celsius care parcă nu se mai termină!

LacertA

Crama, cu 82 de hectare de vie, toată replantată, există doar din 2011 în piață. Producția este destinată, în acest moment, doar segmentului Premium și Super-Premium. Vinul rezultat nu se vinde decât prin distribuție directă, în restaurante sau magazine de specialitate, cât și la magazinul de la cramă.

Denumirea cramei a fost dată de o firmă de brenduire. Lacerta înseamnă șopârlă în limba latină. Cei drept în zona cramei se găsesc multe șopârle, iar acestea preferă terenurile nepoluate, ca și viile. „Lacerta este un cuvânt scurt, sună bine în limba română dar are și sonorități italienești sugerându-ți certitudine, ne spune gazda noastră”, enologul Mihai Baniță.

Urmează vizita pe fluxul tehnologic, apoi degustarea în salonul elegantei construcții unde „arhitecții tirolezi V. Miklautz și M. Gaertner au creat „o experiența unică arhitecturală unică, o dată cu construirea cramei, care a devenit un reper al zonei”, după cum citim pe site-ul LacertA.

Despre fiecare dintre cramele de mai sus se puteau spune mult mai multe lucruri și ele s-au spus la această ieșire. Discuțiile, aproape nesfârșite, sunt greu de reprodus. Eu nu am încercat decât să vă stârnesc curiozitatea. Ar trebui însă să mergeți acolo pentru a simți farmecul deosebit al acestor degustări. Pentru aceasta, 1000 de Chipuri și Edelweiss Travel organizează excursii de o zi sau două pe acest „Drum al Vinului”.

Mihai Vasile

View all posts by Toate articolele scrise de acest autor
Citeste biografia