Reka și Andreea au fost nedespărțite atît în teren cît și la poza de final
Reka Fărcaș și Andreea Cîmpeanu sînt două dintre cele mai „plimbărețe” femei din cîte cunosc. Dacă întrebi unde este săptămîna asta Reka afli că e în Afganistan sau în China, în timp ce despre Andreea poți să afli că s-a întors din Sudan dar nu stă mult, pentru că pleacă în Madagascar.
Tocmai de aceea ziua a fost una specială, pentru că le-am putut revedea pe terenul de baschet, ambele descurcîndu-se de minune, fiind chiar la înălțime.
Am avut și un new-entry în persoana lui Katai Robi, un tip pe care l-am cunoscut personal la Cupa Bloggerilor la tenis și care cînd a auzit de baschet a venit cu 100 la oră azi la teren, fiind un împătimit și un cunoscător al acestui sport.
A venit și un văr de-al lui Răzvan, la fel de vivace precum ruda sa, un sportiv adevărat care a arat terenul în lung și în lat dar și un tip foarte civilizat care a lăsat multe de la el în favoarea adversarilor, necerînd fault nici după ce a văzut că i se umflă una dintre mîini (glumă).
În rest, ce să vă spun?
Că am pierdut nu cred că e știrea, dar no, vă spun și asta, poftim.
Am jucat împreună cu Rus Daniel (ca să îi stric procentajul de victorii consecutive), cu Tibi Fărcaș (mult peste media lui obișnuită, azi), cu Ovi Tebu și cu acest new-entry, Katai.
Dincolo au fost, pe lîngă cei doi pomeniți anterior, și Mihai Mureșan, Ilea, Reka și mai apoi Andreea.
Scor 12-6 pentru ei, asta e, mergem mai departe.
Și mai departe înseamnă că așteptăm altă sîmbătă, și altă sîmbătă, și alta, și alta, dar nu pînă cînd batem, dacă asta v-ați așteptat să spun. Așteptăm să fim împreună, să facem sport și să ne distrăm.
Din păcate azi n-am prins repriza a treia, pentru că am fost la coordonare la Radio Cluj, dar mă revanșez data viitoare.
Hai, că prea ne împrietenim.
