Cinci nebuni pe ploaie torentiala, pe alocuri…
Foto Silviu Cristea, cu Nikonul
La întîlnirea noastră de sîmbătă ne-am strîns fix patru inși, asta la ora 10.00. Pe la și douăzeci a apărut și Ilea, dar știam că va întîrzia, omul ne-a spus că de fiecare dată vine un pic mai tîrziu, are o chestie pînă pe la zece…Vremea era ok, ploua puțin, dar chiar nu ne-a deranjat, o vreme…
Am jucat doi-pe-doi, trei rotații, fiecare cu fiecare și am numărat la final vitoriile și înfrîngerile fiecăruia. Oricum ne-am rotit însă, echipa în care am fost și eu pierdea. Așa că m-am auto-declarat trompeta etapei, un act just, de altfel, în lipsa altui criteriu. Cei patru am fost Tebu, Miclăuș, Luci și Blag, pe Luci lumea declarîndu-l MVP, pe merit.
Acum v-ati prins ca a fost cam greu pentru Ilea, uite ce departe eram eu…
Foto Silviu Cristea cu Nikon
După ce a apărut Ilea am făcut un 2 pe 3, adică eu cu el și restul de trei. Am pierdut dramatic, în prelungiri, cu 6-8, deși la 6-5 pentru noi am ratat o minge de meci…
Oricum, acest 2 pe 3 a fost un meci nebun, de mare angajament, păcat că exact în timpul desfășurării lui a început să plouă nebunește.
Am luat hotărîrea de a ne retrage la Sportul, pentru că altfel ne-ar fi făcut ciuciulete și ar fi trebuit să sărim exact peste repriza a treia, cea care dă sarea și piperul de după. Da, și omleta.
A fost în regulă c-a venit și Silviu Cristea, ne-a făcut niște poze la teren, a stat cu noi la masă, deși e …accidentat, are sinuzită.
I-am luat apoi la telefon pe cei despre care știam că obișnuiau să vină la teren pe orice vreme, adică pe Rus și pe Zăvă. Al doilea a prezentat scutire de la medic, cică i se umflă genunchiul și nu prea poate umbla, de unde am dedus că nu poate nici fugi.
E greu pe acolo, Miclaus…
Foto Silviu Cristea cu Nikonul
Celălalat, Rus, s-a prezentat la bufet cu bani, urgent, după ce a fost sunat, mare domn, mare caracter, mai ales că a și plătit, fiind ziua lui. Acesta a și fost motivul pentru care am insistat să vină, ca să plătească nota.
Ce să mai zicem?
Am stat mai mult la Sportul decît la teren, dar a meritat. 30 de minute de sport și o oră de povești, merge, nu?
Ne vedem sîmbăta viitoare!
PS Cînd să ieșim din direct, m-a sunat unul dintre cei de azi (nu zic care), să-mi amintească două nume de care n-am pomenit în cronică. Muri și Arthur.
No, deci îi pomenesc, așa cum i-au pomenit și cei cinci plouați azi….
3 comentarii
sunteti fantastici, adica nu sunteti normali, bravo!
Încă un pic si îmi scot firele de la operatie, salivez când vad poze cu voi pe teren 🙂 , acuma ca îmi cunoasteti slăbiciunea sigur voi lua niste coate in plus la ficat :).
Daca stiam ca face cinste Rus mă tăram cumva pana la Sportul. Ne vedem curând.
Acuma iti putem da la operatie? 🙂