Oricum nu rămăsese mare lucru. Doar amintirile celor doi frizeri veterani mai vorbeau despre oglinzile încastrate în pereți, despre garderobiere frumoase care trăgeau cu ochiul la clienți atunci cînd le aranjau hainele pe umerașe, despre băieți în practică atenți să le perie și să le țină hainele domnilor care ieșeau…
Doar ei, frizerii veterani, îți mai puteau povesti cum unul l-a tuns la Jean Marais iar celălalt pe Florin Piersic, pe vremea filmărilor la Cluj a unui celebru film româno-francez…
Într-o societate ceva mai așezată probabil că astfel de oameni erau de pus în vitrină, să ne povestească de toți cei pe care i-au tuns la viața lor: oameni de artă, de sport, de litere, medici, avocați, istorici sau, de ce nu, golani celebri, escroci de calibru, simpli anonimi…
Gata, s-a închis prăvălia.
Oricum spațiul era meschin, nimic din ceea ce era la vedere nu mai aminte de gloria de altădată a celebrului Continental. Doar oamenii, frizerii aceștia trecuți prin ciur și sită mai puteau povesti cîte ceva din vremurile acelea apuse…
Acum să meargă și ei în treaba lor, să le spună poveștile astea vecinilor, că nu mai e loc pe piață și pentru ei.
Salut și n-am cuvinte.