De-atîtea ploi, o lacrimă în plus pe obrazul sporturilor noastre de echipă a trecut aproape neobservată. Mereu cu fotbalul în cap, suporterul român a privit en-passant această nereușită: echipa feminină de volei a României a ratat într-un mod dramatic calificarea la Campionatul European din 2017.
Mare păcat, pentru că ar fi fost pentru a doua oară consecutiv cînd ne-am fi calificat la un european, după reușita din 2015, atunci cînd România a participat la turneul final desfășurat în Belgia și Olanda.
Mare păcat și pentru că tocmai cochetam cu performanța la nivel continental cu această formație care chiar și așa, învinsă, ocupă un onorabil loc 16 într-un clasament în care figurează 47 de țări.
De data aceasta România a fost scoasă din cursă de către Ungaria, la mustață. În meciul tur, ale noastre cîștigaseră cu 3-0 și aveau nevoie, în deplasare, fie de două seturi cel puțin, fie de victoria în „setul de aur”. Lucrurile au stat pe dos, Ungaria învingîndu-ne cu 3-1 iar apoi și în acel set decisiv.
Dramatismul s-a consumat la cote maxime atunci cînd fetele noastre au avut 24-22 și 25-24 în setul al treilea, adică la trei pași de calificare.
Cu un italian la cîrmă, naționala României a spus astfel adio chiar în momentul în care ne puteam făceam vise că acest sport de echipă s-ar putea alătura handbalului la nivel de reprezentativitate internațională.
Cum la masculin lucrurile au fost și mai simple, România ieșind încă din faza calificărilor pentru barajul turneului final, punem puțin pe „pause” și acest sport.
Vom aștepta probabil mult și bine analizele de după această campanie sau dacă va fi ca ea să se facă, atunci se va face pe genunchi, probabil. Ne vom „concentra” apoi pe campionatul intern, unul lung, plictisitor, cu aceleași meciuri care aduc o mînă de oameni în sălile de sport din România.
Iar „mingea bombă”, așa cum i se spunea voleiului de la noi în anul 1920 se va mai dezumfla oleacă.
Un an, doi, cît o fi nevoie să stea la soare să se umfle singură.