Romania.
Foto: Dan Bodea
România a învins în ultimul meci al său din grupa de la Helsingborg, 31-25 în fața Croației. Am asistat din nou la o partidă în care coeziunea și ideile bune ale antrenorului au făcut posibil un succes în fața unei echipe ambițioase, care și-a adunat toate forțele pentru acest meci care le-ar fi putut aduce calificarea.
Cristina Neagu a tras literalmente echipa după ea, asumîndu-și la modul cel mai serios calitatea de lider, de multe ori așezîndu-și coechipierele pentru a asigura schemele de atac.
Poarta ne-a ajutat din nou, de data aceasta alternanța Dedu-Ungureanu dovedindu-se o idee reușită, măcar dacă privim spre simetria dintre golurile primite pe reprize, cîte 13 în fiecare dintre cele două secvențe.
Buceschi, cu cele 7 goluri a ajuns la cota 18, adică în fruntea unui clasament individual condus de către Neagu, care are 23 de goluri marcate.
Jocul pe extreme, pe care unii îl puteau bănui mai fragil reprezentat după ce multe dintre titularele postului n-au putut participa la acest european, a funcționat și el bine.
Oana Manea, pivotul, s-a mișcat mult mai bine decît în primele două partide.
Echipa, din nou, în ansamblul ei, merită toate laudele.
Pasul acesta, al calificării în grupele principale, s-a făcut cu succes (România intră cu 2 puncte în joc). Acum planurile pot merge mai departe. Iar suporterii pot să viseze îndreptățit la o medalie. Victoria cu Rusia dublată de această reușită care dă valoare și mai mare primei reușite, sînt două momente în măsură să dea dimensiunea reală a potențialului României, adică unul ridicat.
