Foto: Marlene Mititeanu
V-am spus, obișnuim de-o vreme să corespondăm cu celebrul montaniard Dinu Mititeanu. Și, din cînd în cînd, nu ținem doar pentru noi gîndurile sale și ale soției sale. Așa facem acum, cînd vă împărtășim, cu acordul domniei sale, cea mai recentă experiență montană pe care au avut-o.
Este vorba, dincolo de o ascensiune montană, despre o sumă de trăiri care sînt exprimate cel mai bine chiar prin cuvintele lui Dinu Mititeanu. Vi le redăm în cele ce urmează:
„Și Muntele are 4 anotimpuri și fiecare zi are 24 de ore. Cei a căror viață ”se confundă” în mare parte cu muntele, adică în mai toate zilele libere, urcă muntele în toate anotimpurile și de multe ori și noaptea. Fie că o faci obligat de ceva neprevăzut, fie din dorința de a savura muntele luminat de Luna Plină, fie din dorința de a fi deja pe vârful aflat în plan când Marețul Astru își va repeta salutul zilnic” Bună Dimineața Oameni !”. Ești acolo, la înălțime fericit că te numeri printre primii și puținii oameni pe care Măria Sa Soarele îi sărută pe frunte, înainte de celelalte milioane din văi și câmpii…
2 aprilie 2017, la ora 6.45, patru confrați întru pasiune eram deja pe vf.Negoiu așteptând Minunea, care i-a surprins pe alți zece pe ”Scara spre Cer”, scara de urme de colțari în zăpada înghețată din lungul culoar alb numit Strunga Dracului. Urmăream schimbările acelei bine-cunoscute și mereu dragi dungi roșii de deasupra orizontului dinspre Soare Răsare, așteptând acea țâșnire bruscă de puternică lumină ! O faină surpriză a fost că acel fascicol al Proiectorului Ceresc a fost trimis spre noi de pe Acoperișul României, inconfundabila siluetă Viștea-Moldoveanu, numită de bătrânii ciobani ”Cioaca”.
Ne-a emoționat desigur pe toți momentul cosmic, dar pe mine, care am copilărit la poalele Alpilor Transilvani, mă emoționa și gândul ca astfel de răsărituri, de pe Suru, Negoiu, Capra, Viștea, Urlea, Dara, Brătila a admirat și Badea Cârțan- ”dacul coborât într-o dimineață de pe Columna lui Traian sub ochii uimiți ai unui grup de turiști”. Și astfel de răsărituri și apusuri au văzut desigur și Moșu -bunicul meu când trecea ”în Țară” prin Vama Cucului și mai apoi și Tata, înainte de a mi-l fi răpit războiul”…
