…eu sunt atât de gras încât nu încap în poză…
Sâmbăta asta ne-am strâns mai puţini decât de obicei, dar suficienţi pentru a aduna câteva confruntări de pomină. Oamenii prezenţi în tribune s-au declarat mulţumiţi de spectacol şi au stat ore-n şir, la final, să îşi facă poze cu favoriţii lor.
Componenţa celor două echipe a fost următoarea: Lăpuşan, Rus, Chertes şi Fărcaş (gazdele) plus Ciucă, Cristea, Miclăuş şi subsemnatul (oaspeţii).
Au fost şase meciuri senzaţionale, la finalul cărora tabela a arătat egalitate, deuce, 3-3, iar Mihai Miclăuş a fost desemnat cel mai bun jucător de pe parchet. Din păcate nu am avut la noi cupă destinată MVP-ului, dar poate a fost mai bine aşa…cine ştie ce se întampla cu ea 🙂
Iată o scruta trecere în revistă a celor prezenţi:
Lăpuşan – şi-a purtat echipa în spate în multe momente. Pătrunderi furtunoase, coşuri spectaculoase şi pase incredibile. Nu a fost votat MVP pentru că nu reuşit niciun slam-dunk sau alley-oop. Poate data viitoare…
Rus – pivot prin excelenţă…cu valeităţi de shooter. A fructificat multe ocazii de sub panou şi ne-a înscris de la 3p când ne era lumea mai dragă. Foarte mici scapări pe faza defensivă…dar până la urmă de asta joacă la noi şi nu prin Liga Naţională.
Chertes – a jucat cu infiltraţii. Chiar şi aşa a făcut foarte bine ambele faze, fiind un om foarte greu de ţinut. Îşi foloseşte foarte bine corpul şi recupereaza aproape toate mingile. Îţi e greu până şi să-l faultezi (deşi eu am reuşit treaba asta de vreo două ori).
Fărcaş – poate la cel mai bun meci de la revenirea pe parchet. A fost foarte bine pus în valoare de coechipieri şi a marcat vreo 5-6 coşuri. A şi faultat…aşa-şi-aşa…mult, dar nu prea mult. Poate eu am faultat mai mult, dar el a fost faultat mai puţin decât a faultat.
Ciucă – om de-o sută. A condus jocul nostru spre cele mai înalte culmi. De multe ori e una cu mingea, te driblează pe metru pătrat şi găseşte drumul spre coş la fel ca Pelé în “Drumul spre victorie”.
Cristea – cu siguranţă nu o sa aibă nevoie de ochelari veci pururi. Nimereşte coşul şi din parcare. Ba mai mult, câteodată te năuceşte cu driblingurile sale. Poţi să fii sigur că înscrie din momentul în care vezi cum îşi încarcă aruncarea.
Miclăuş – MVP. Clar. Cel mai bun meci al său de la facerea lumii încoace. S-a apărat bine, s-a demarcat şi mai bine şi a fructificat cam 95% din situaţiile ofensive. Dacă nu erau faulturile lui Fărcaş…puteam să scriu despre Mihai că a fost şi foarte calm.
Eu – mai bine pasator, decât marcator…mai bine taxat, decât faultat…mai bine un as de treflă, decât un şeptar…mai bine uist, decât frânar.
Am scris azi mai mult decât am citit…dar la final vreau să vă las o definiţe a noastră, a baschetbliştilor de la PMOB…
Noi suntem baschetalişti! Că suntem baschetlişti prin modul nostru de a ne comporta. Parcăm maşina…plătim cu milioane sala. Mergem la masă…dăm şpagă. Nu jucăm cu oricine…nu băgăm în seamă pe orcine. Păi noi suntem PMOB…baschetbaliştii, şmecherii, mafioţii…cum să n-avem prestanţa noastră? Când dăm la coş de oriunde…până şi din zero grade? Cum? Să glumim cu voi….hahaha….caterincă…păi cine mai suntem noi dacă stăm la dispoziţia oricui? Bă…o glumă se face…dar să devenim papagalii oricui…nu se poate. Noi suntem PMOB. Nu ne-a chemat şi pe noi Măruţă…şi…alalaltu…Capatos? Haidaţi bă…PMOB. Bă…Dane…bă…păi pe noi ne cheamă “Platforma Media Ovidiu Blag”…tu eşti nebun la cap? Păi vrei să venim noi să dăm coş cu panoul, cu apărător pe noi? Poate ne plac şi nouă coşurile cu panoul şi cutare…dar nu aşa pe faţă ca ţie. Cum să venim noi…PMOB? Vin papagalii la tine, care vor să apară, să-şi facă un nume…noi nu avem nevoie. Ţi-am spus că ne întâlnim sâmbătă, la ora 8:30? Am venit la 8:10? Asta înseamnă demnitate de om, de şmecher, de baschetlist, de ce vrei tu…ăsta e baschetblistul de azi. Baschetbalistul de azi nu înjură, nu faultează aiurea, nuuu…baschetbalistul de azi joacă frumos, se comportă ca un domn şi e respectat!
