Astăzi îmi asum eșecul echipei noastre. Am făcut prost de tot echipele, supralicitînd șansele noastre de cîștig. Asta nu știrbește cu nimic din meritele învingătorilor, care și-au văzut de treabă și, mai mult, au avut cu toții o zi de excepție.
Liviu a fost MVP și a adăugat pe lîngă pofta de joc și o precizie maximă în tot ceea ce a făcut, fie că a fost vorba despre realizări personale sau pase.
Rus, Ilea, Negoiță și Chertes au fost fiecare în parte și toți împreună foarte inspirați și muncitori, așa că victoria finală, 5-1 la meciuri, e deplin meritată.
Dincoace am fost Lăpușan, Blag, Miclăuș, Tebu și David și nota cu plus ar rezulta poate din faptul că deși am pierdut, nu ne-am reproșat unul altuia eșecul.
Asta e, or mai fi zile și mai ales sper să nu mai greșesc atît de mult distribuțiile de pe teren. Dar pe de altă parte nici nu aveam cum să intuiesc că numărul unu de la noi, Lăpușan, se va fi întors din străinătate doar în noaptea de dinaintea meciului, astfel încît a prins doar 3 ore de somn.
La restaurant am împărțit cu David o porție de papanași, deci se poate spune că i-am bătut la acest capitol…
Și tot la restaurant ni s-au alăturat Daniela Maier (care a crescut simțitor nivelul conversației, în general) și puștiul lui Miclăuș care a fost foarte cuminte.
Gluma zilei a fost însă a aceluiași minunat domn Tebu, care și-a amintit pe drumul de întoarcere un amănunt interesat care m-ar fi putut face victima unui mic accident, atît de tare și spontan am rîs. Tebu și-a amintit că a fost pivot în clasa a patra și încerca să își explice cum de un jucător experimentat ca el pe acest post azi n-a reușit să dea un randament pe măsură…
De-abia așteptăm săptămîna viitoare de baschet, asta e clar…
