Am urcat la o cafea la amicul meu, la pictorul Virgil Dobîrtă. O premieră, cum ar veni, pentru că toate întîlnirile noastre au loc, după un anumit ritual, în oraș.
Mi-a plăcut mult de tot la el. Am mai fost acasă la artiști plastici și mai peste tot o anumită „dezordine organizată” era cuvîntul de ordine.
La Gipanu acasă nu e așa.
M-am și mirat, la început, văzînd cum toate-s la locul lor deși două dintre camere sunt de fapt ateliere în toată regula.
Există însă o grijă evidentă pentru conceptul de locuire, cel ce viețuiește în bună armonie cu cel de atelier de lucru. Nu prea știu să pun în cuvinte senzația de bine, poate doar să adaug că în casa lui e mai degrabă liniște decît acea „neliniște” specifică acestor creatori speciali de frumos.
E liniște de parcă-ți vine să vorbești șoptit…
Lucrările stau cuminți.
Unele sunt gata, altele în lucru. Bijuterii, după mintea mea de profan într-ale picturii dar pînă la urmă contează ce stare-ți dau lucrările astea, nu-i așa? Iar mie mi se par frumoase toate.
S-a făcut și cafeaua în timp ce eu căscam ochii la tablourile acestea minunate.
Și-am hotărît s-o bem pe balcon.
Acolo am dat de încă o liniște, de data asta înconjurați de o mini-grădină botanică. De fapt ce zic eu „mini”, că e „maxi”, dotată din plin cu verdeață, inclusiv cu doi mici arbori…
Aveam treabă mai apoi, cum ar veni, dar nu m-am putut despărți ușor de casa asta.
Îmi venea să mă așez pe toate șezlongurile alea, să-mi povestească Gipanu în stilul lui molcom întîmplări fantastice sau banale, cu știința lui de-a scormoni în lucruri pe care alții le iau de-a gata…
Pictor blindat de cunoștințe aprofundate de fizică ați mai văzut? Plus partea lui filosofică…Vă spun, poți să-l asculți la nesfîrșit, că de-aia și avem ședințele noastre lunare, să schimbăm idei, că doar n-om schimba lumea…
Și-am și zăbovit, că doar nu era să ratez o astfel de senzație ce-mi place și mie…
Liniște.
Tablouri de jur împrejur, cuvintele lui adormitoare și-un pic de lumină, cît să-ți amintească de viața de dincolo de acest loc cu adevărat construit de o familie de artiști pentru sufletul lor și-al celor care gîndesc ca ei.
Am plecat, deși cu mintea încă mai sunt acolo…
1 comment
Ovidiu dragă, mi-a mers la inimă cuvintele tale despre Gipanu. Când te mai întâlnești cu el transmite-i gândurile de bine din partea mea. Fazy