Să privești la meciurile de handbal ale echipei feminine a României e de multă vreme un sport extrem, asta o știu și copiii.
De data aceasta comentatorii au încercat să găsească o scuză pentru înfrîngerea noastră, destul de penibilă situație. Au acuzat deciziile arbitrilor, au acuzat publicul din sală care a fost în opinia lor unul nesportiv, au acuzat crainicul sălii care a instigat la nu știu ce. Deci să fie clar: am pierdut, dar ne-au furat pe față, așa cum se întîmplă de fiecare dată, asta ne-au spus băieții. Sîntem o țară mică, din est, vai-vai-vai, ce oropsiți sîntem. Nu știu cum dracu însă fetele alea daneze, niște junioare, au reușit să moară pe teren (asta e sintagma noastră dragă), iar noi să murim la televizor. De nervi, a cîta oară. Așadar, hai să lăsăm cioacele, să recunoaștem că Danemarca ne-a bătut la handbal după opt ani de secetă la acest nivel, cu scorul de 25-22. Dragoș Cojocaru și Dragoș Bocănaciu, hai, serios, mai calm un pic, că nu a murit nimeni. Am mai pierdut noi la handbal cînd ne era lumea mai dragă, ce naiba, știu copiii și voi încă nu v-ați prins?
