Visul meu secret (pînă acum, cînd vi-l spun și vouă) este (era) să îmi cumpăr sau să primesc cadou, poftim, o casă în Sicilia. Sau unde vreți voi, dar lîngă o apă, că e vorba de lac, mare sau ocean. Importante ar fi scările de piatră pe care musai ar trebui să le urc spre această casă, panorama, care ar trebui să fie excepțională și liniștea. Să nu aud decît apa aia și să trăiesc ca și în filmul acela, Il Postino. Hai, că știți filmul: ăla cu Phillipe Noiret care joacă rolul poetului chilian Pablo Neruda. Poetul era exilat pe insula Capri din cauza convingerilor sale politice (fusese senator din partea Partidului Comunist chilian) și avea nevoie de cineva care să îi aducă corespondența pe care o primea din Italia. Hai, că nu vă povestesc tot filmul, voiam să vă aduc aminte cadrul la care visez. Nu neapărat să fiu exilat, dar aș vrea ca singura mea legătură cu sistemul să fie asta:să mi se aducă, sau să merg eu la poșta de pe insula asta a mea de liniște, partea de corespondență. În rest, aș vrea să stau toată ziua de vorbă cu soția mea, să scriu, să plantez în grădină niște roșii, să dorm în fiecare zi cîte o oră la amiază (asta cam fac și acum, ce-i drept), să joc șah cu preotul de acolo, să intru în apa aia, oricare ar fi ea, chestii simple, ați înțeles voi.
Ce-mi veni cu prostiile astea?
Vă spun eu ce-mi veni. Am impresia că îmi pierd tot timpul trebuind să fiu atent, aici, în Românica, la plăți. Aproape în fiecare zi, cînd mă trezesc și merg în bucătărie să îmi mănînc cerealele alea fără gust (că nu am voie din alea bune, cu cacao sau miere), mă întîmpină cîte un post-it scris de nevastă-mea. Norocul meu este că începe cu „Dragă Ovi” și se termină cu „Ti pupă mama, să ai o zi bună”, pentru că altfel chiar că aș face cu nervii. Pentru că, în rest, conținutul se referă în general la din astea, chinezești, nu mai pun ghilimele că mi-e greu: Nu uita să plătești întreținerea, gazul, telefonul fix, curentul, UPC-ul, telefoanele mobile, întreținerea la bloc, Casco, asigurarea la casă, asigurarea la mașină, rata la casă, rata la mașină, impozitul la casă, impozitul la mașină, overdraftul la bancă, și e foarte posibil să îmi fi scăpat ceva. Dar hai să le numărăm, uite, sînt 15 (sigur am uitat cîteva) și deja vedeți că am cîte o treabă din asta mai în fiecare zi. Adăugați mersul la mall, la benzinărie, la Cora, în Piața Mare, la Finanțe, la Primărie după tot felul de rahaturi și aveți tabloul fidel al unei vieți irosite cu nimicuri. Sau mă rog, cu nimic important. Serios, voi cum rezolvați problemele astea, nu vă enervează?
2 comentarii
homebanking…
Mersi ca mi-ai adus aminte de film, nu mai stiam cum se numeste> Postasul , nu? probabil ca asta inseamna Il postino.Superb film!