Am auzit tot felul de păreri despre 1 decembrie. Maghiarii au declarat că pentru ei nu poate fi motiv de bucurie această zi națională, românii se împart și ei în mai multe tabere. Unii cetățeni spun că iarna e prea frig ca să îți vină să țopăi prin piețe, alții se bucură de un ciolan cu fasole oricînd. Există categorii care spun că e prea mult tam-tam, cu defilări și depuneri de coroane, alții cred că e prea puțin tam-tam (că și în Franța defilează armatele și că în SUA toată lumea e happy). No bun, eu am citit un pasaj din Jurnalul secret al lui Alex. Ștefănescu, pe care vi-l redau și vă las să reflectați la el cît vreți. Uite ce spune marele nostru om de litere:
„Este straniu să sărbătorim ziua de 1 decembrie. La 1 decembrie 1918 s-a petrecut, într-adevăr, un eveniment fericit, România a devenit completă. În prezent, însă, ea este incompletă. Mari părți din teritoriul ei se află sub jurisdicția unor țări vecine. La 1 decembrie ar trebui să stăm cu privirea în pămînt de rușine, nu să sărbătorim un succes al predecesorilor noștri pe care n-am fost în stare să-l păstrăm și să-l administrăm.
Dacă avem o casă pe care am lăsat-o în paragină , nu ne apucăm să sărbătorim ziua în care părinții noștri au inaugurat-o, cu mult timp în urmă. Mai firesc ar fi să o curățăm și să o reparăm, să o reconstituim în varianta ei originară, și abia după aceea să ne ocupăm de aniversări”.
