Totul era în favoarea noastră: palmaresul, pentru că le bătusem de 6 ori și ele doar o dată, valoarea lotului, pentru că nu se pot compara defel cele două distribuții, pînă la cotele la casele de pariuri, unde eram favoriți cerți.
Dar în teren am văzut clasica bulibășeală care caracterizează jocul României în momentele decisive. Pase greșite, lipsa unei strategii în funcție de adversarul întîlnit și lispa de inspirație a băncii tehnice, care a asistat neputinioasă la zbaterea fetelor.
Nu am pierdut nimic important, e doar un simplu joc. Atîta doar că dacă am fi intrat în finală ne-am fi calificat direct la următoarea ediție a campionatului mondial (așa trebuie să batem neapărat în finala mică), iar dacă am fi și cîștigat titul continental obțineam biletele pentru următoarea ediție a Jocurilor Olimpice.
Ideea este că ne-am liniștit, iar dacă pierdem și finala mică, ne liniștim de tot.
2 comentarii
pacat, am facut prea multe greseli 🙁
suntem o natie destul de linistita..poate mult prea linistita. vad ca an de an ne linistim putin cat de putin…fotbal, gimnastica, handbal…