Număr orele pînă la meciul Stelei cu Napoli, din Europa League. Fac asta, număr, cam de 7 zile, de cînd toată presa cea vestită de sport ne bagă pe gît tot felul de știri despre cum va să fie atmosfera de miercuri, ora 22.05, în direct pe ProTV. Știu pe de rost tot ce-mi trebuie pentru a urmări un spectacol fotbalistic din teren: știu că napoletanii sînt cei mai răi suporteri, ca fanii steliști vor fi provocați, că italienii nu iubesc poporul român, că măsurile de securitate sînt luate în cel mai mic detaliu, că meciul ăsta are factor de risc maxim, că românii trebuie să umble doar cu autobuzul (nu cu taxiul), că Gigică zice că merge fără bodyguarzi, că el nu se teme de nimeni, că fanii Stelei merg la meci, deși li s-a spus că e periculos…Mai vreți?
Singurul motiv pentru care privesc oarecum cu îngăduință spre acest tablou colateral fotbalului este unul simplu: Steaua este singura echipă care ne mai reprezintă în Europa și sper ca să se califice mai departe, pentru că bucureștenii au această abilitate de a se descurca în situații dificile.
3 comentarii
Pe sistemul…sa crepe si capra vecinului…sper ca Steaua sa ia bataie si pe teren si in tribune. Ce driecu, am avut echipa in UCL si nu vazut atat tam tam ca sa nu ii zic rahat pe tv/presa…
Nu. Eu zic să facem genocid şi să ucidem toate caprele. Dacă ne merge bine, e de rău. Nu ne mai putem plânge şi-l lăsăm pe Bara cu balonul unflat. Se poate?
Numarati cu mine 1-0, 2-0, 3-0. Pentru Napoli.