Locuiesc într-o zonă care îmi place. E în Gheorgheni, e mult verde și mai mult liniște decît gălăgie (deși în ultima vreme observ o tendință de reechilibrare a situației-se înjură copiii între ei din ce în ce mai mult, unii pun muzici dubioase la casetofoanele din casă și din mașinile proprii, iar mai multor proști decît de obicei le pornesc alarmele în timpul nopții). Pățesc însă, în ultima vreme, două chestii care mă enervează. Și m-am gîndit să vi le spun și vouă, poate vă face bine să știți că unuia îi merge mai nasol decît vouă.
Prima
Mașina mi-o țin într-o curte. Tare m-am bucurat cînd am „prins-o”, după experiențele din domeniu auto ale lui Bara, căruia golanii i-au jucat „ics-zero” pe capotă cu cuțitul. Curtea e la capătul unei alei, capătul neasfaltat. Cînd se înmoaie vremea e un noroi pînă-n gît acolo. De fiecare dată îmi murdăresc pantofii, ceea ce mă enervează la culme. Am încercat toate variantele: am mers pe vîrfuri, am ales să mă lipesc de garduri ca să prind o mini-porțiune uscată (dar îmi murdăream hainele), am pus în fața pașilor pungi de nailon (dar acestea se scufundă odată ce calc pe ele), am dus rumeguș (dar ce sînt eu, fabrică, să am atît de mult rumeguș?), i-am înjurat pe ăia care au asfaltat și s-au zgîrcit să mai pună exact 5 metri de material din ăla, dar nu pot schimba nimic. Îmi duc cu mine o cîrpă umedă, fac toate operațiunile de scos mașina din incintă, urc, îmi șterg pantofii, și plec. Înjurînd. Ba în gînd, ba în șoaptă, ba chiar mai tare uneori, depinde de cît de tare mă grăbesc și de cîți vecini umblă la ora aceea prin zonă.
A doua
Un domn de la mine din bloc are o Dacie. Pe care o ambalează așa, ca la carte, cam 10 minute bune. Asta la 7 fix. Pe mine mă enervează pentru că la ora aceea sînt de mult treaz, scriu și mă conturbă. Nu îl cunosc pe om, dar îl văd cum suflă duminica în jiglerul de relanti. Și cum mai dă o cheie cînd se face sub zero grade, așa, ca profesioniștii, care se gîndesc că au treabă în ziua respectivă și e bine să încălzească motorul. Bineînțeles că face o gălăgie de nedescris. Ei bine, astăzi dimineață, aproape că am vrut să cobor la el. Să îi mulțumesc, bineînțeles. Pentru că m-a trezit. Aseară m-am uitat pînă după ora 1 la un film rusesc (îmi pare rău pentru cei care l-ați ratat, a fost pe TVR 1) și dimineața am dormit mai mult decît de obicei. Așa că zgomotul infernal pe care omul nostru îl face fix la 7 m-a trezit precum un deșteptător care își face datoria impecabil. Așadar, mulțumesc omule, aveam de scris, și mai apoi de ajuns la 4 întîlniri aliniate din oră în oră începînd cu 10.00. Acum îmi fac treaba, beau un ceai, îmi iau cîrpa cu mine și plec spre curtea cu mașina mea. O zi bună.
3 comentarii
se poate si mai rau…
vezi daca ai masina !
Mocani din ăştia sînt prea mulţi!