La mine la bloc e simplu,clasic, rutină. Vă spuneam, aici, cum un tovarăș, că domn nu pot să îi spun, își ambalează zilnic motorul la ora 07.00 fix.
-Acum am mai descoperit ceva: că face acest lucru și sîmbăta, deci omul are serviciu bun, unde trebuie să meargă chiar și în week-end. Înseamnă că e indispensabil, bravo lui. Azi dimineață și-a făcut ritualul, ăla cu brrrrrrrrrrrr, brrrrrrrrrrrrrrum, brrrrrrrrrr prelungite, ca niciodată. Cred că e mai firg afară, și de aia. Apoi, cînd în sfîrșit i-a pornit instalația, am răsuflat ușurat. Aveam emoții, la cît a frecat-o, să nu întîrzie la serviciu. Și fii atent: nu trec 3 minute, și iar se aude omul, brrrrrrrrrrrrrrrr, întorcîndu-se. Eu cred că și-a uitat acasă pachetul cu mîncare, că altfel nu îmi explic.
-Eu, cu scrisul, știi cum e, am uitat că e sîmbătă, mă bucuram de liniște, Mezzo, chestii, scos laptele din frigider să nu îl beau rece. Cînd, la 08.00 fix: dang, dang, dang, clopotele de la biserică. Știți voi, că v-am mai spus, stau în fața bisericii de lîngă Hermes, aia frumoasă, dintre blocuri. E cam cît catedrala din centru, oricum mai înaltă decît blocurile cu 10 etaje dimprejur. Iar uitai că e sîmbătă, că de obicei bat clopotele la 09.00 în celelalte zile ale săptămînii. Iar duminica slujba e surround, stereo, dolby system, tot ce vreți. Stai în balcon și te rogi ca și cum ai fi acolo, lîngă enoriași, le și simți respirația caldă și privirea blîndă, evlavioasă. E de vis.
