De la o vreme iau totul filosofic: de ce să te enervezi pe chestii aflate dincolo de controlul tău?
Aşa că mă distrează tot ce e amatoricesc, fuşerit, făcut în doru’ lelii.
Cum în ţara noastră totul se face ca-n alineatul de mai sus, râd 7/ 24. Cică râsul face bine la colesterol şi alte mici vicii. Aşa că ies în câştig.
Ultima chestie se leagă de minunaţii noştri producători tradiţionali. Ştiţi care, păzitorii tradiţiei, ai culturii noastre populare, urmaşii dacilor etc.
În vremea romanilor, pe locul acela se ridica un templu al zeiţei Diana, cu hipocaust (încălzire prin podele). Mai încolo, case confortabile construite la aceleaşi standarde. Pe atunci se numea Napoca. În Evul Mediu, regele Matei Corvinul, ăla de şade acuma în piaţă, pe cal de bronz, avea o casă exact în acest loc. Pe atunci oraşul se numea Kolozsvár.
Iar în 1976, aici s-a ridicat primul supermarket pe model american din Cluj-Napoca- iubitul nostru „Central”. Cu ocazia săpării fundaţiei, s-a dat de templu, ale cărui coloane se odihnesc acum la Muzeul de Istorie. Acu’ doi ani, când s-a extins clădirea, s-a găsit şi fosta casă a lui Matias.
Ei, la intrarea în „Central” stă afişul de mai sus. Deasupra devizei „Tradiţie. Încredere. Calitate”, Asociaţia Meşterilor Populari Clujeni şi Asociaţia Producătorilor de Produse Tradiţionale şi Ecologice din Maramureş anunţă Târguri Expoziţionale cu Vânzare.
Şi într-adevăr, acolo, pe caldarâm, au loc târguri. Inclusiv vara se vând produse lactate fără a fi păstrate în dulapuri frigorifice. Nu ştiu dacă aşa cere tradiţia, dar ştiu că acelea sunt condiţiile propice pentru salmonela. Care nu ocoleşte tradiţia, din câte am auzit. Ar fi multe de spus despre preferinţa contemporanilor noştri ţărani pentru kitsch şi bâlci în loc de calitate şi civilizaţie.
Dar să trecem. Afişul e împodobit cu o fotografie „iai tu ce faină”. Nişte copii în minunatele şi pitoreştile porturi populare din regiunile de baştină ale producătorilor capete de afiş, deducem.
Aici stop.
Nu e portul din Câmpia Transilvaniei. Deci, necesarmente, îmbrăcămintea provine din Maramureş.
Ei bine nu. Nu provine nici de acolo. Portul fetelor este costumul contemporan de ceremonie al fetelor nenubile din Ţara Oaşului. Mai precis, aş zice localităţile Bixad, Târşolţ, poate Trip. Cu băieţii e ceva mai complicat. Portul lor provine dintr-o microzonă a Ţării Oaşului, aşa zisa Ugocea. Adică din Călineşti Oaş, Gherţa Mare, Gherţa Mică, Bătarci, Comlăuşa, Turţ (da, unde se fabrică renumita beutură!). O arată clopul (pălăria) de fetru, cu calotă semicilindrică. Plus restul costumului, şi kiltul, asemănător cu cel scoţian.
E vorba de Ţara Oaşului, nu de Ţara Maramureşului. Atunci, de ce această poză pe afiş?
Din cauza prostiei, semianalfabetismului şi fuşerelii care domină toate activităţile din România. „Apăi las’ că a mere şi aşe” e de fapt, adevărata deviză în toate. Nu numai în întreaga Românie, dar chiar şi în zonele cu pricina, se mai crede că Maramureşul şi Oaşul e acelaşi lucru. De fapt, vorba unui clasic în viaţă, se confundă duşul cu baia. Oaşul e la vest de Maramureş, şi se adună, dar nu prea se aseamănă.
Cele două zone sunt ţări diferite, cu istorii diferite, cu culturi aparte. Diferenţa dintre muzica moroşenească şi cea oşenească e cam ca între flamenco şi fado. Tot aia pentru necunoscători, altceva pentru cei ce au habar. Diferenţele continuă în port, în arhitectură. Iar Maramureşul nu e unul, ci compus din vreo patru ţări distincte plus o microzonă aparte.
Cum ar veni, nu e pasăre ca porcu’, nici Maramureş ca Oaşu’. Doar că sînt patru lucruri diferite. Indolenţa e una şi aceeaşi.
2 comentarii
multumesc pentru ca m-ai pomenit in text (hahahahaha) dar cel mai important, felicitari pentru acest articol. poate ar trebui sa le dea de gindit pastratorilor astora de traditii, ca ii tot vad pe la televizor batindu-se in piept cu marile lor realizări si cerind mereu fonduri, si uite ca dau cu bota in balta, merg la minima rezistenta. singurul lucru pe care il aplica bine poate ca e proverbul: multi vad, putini pricep.
Oas, Maramures, totul e un balci kitsch-os.
Si da, e acelasi lucru, pt ca nimic nu le individualizeaza.
Satele arata hidos, ca acelea tiganesti din sud.