Politica se face totuși în stradă, nu la televizor

Aseară am ieșit după niște fructe. Și recunosc, am „palmat” de nevastă-mea și o ciocolată din aia aerată, Milka, e new-entry, foarte bună. Și cînd sînt în față la Hermes, îi aud pe doi: unul am dedus că se întorcea de la serviciu, celălalt cred că se întorcea de la bufet.

-No, vecine, cum îi?

-Cum să fie, bine.

-No, l-o șthimbat ăia pă Boc?

-L-o șthimbat o sulă (bine, el a zis altfel)

-Da dhi ce?

-D-apoi s-o-ncurcat în știință. O zîs acolo tăt felu de nume că să-i ia locu, nici n-am auzît de ei, d-apoi pînă la urmă tăt așe o rămas cum o fo!

-Adică cum?

-D-apoi o vinit Băsescu, nu știu ce, ș-0 zîs că nu îl lasă ungurii să-l șthimbe încă pă Boc.

-D-apoi mă, ungurii o ajuns să nie facă program?

-Io nu știu, așa o zîs, sau așe am înțăles io.

-No bine, deci tăt el îi, tăt Boc…

-Da, mă, tăt el îi, da numa provizoriu sau așe ceva. Pînă au ăia nu știu ce congres, ș-apoi iară mai vedem noi…

-Și Băsescu o mai zîs ceva?

-O zîs că să-și vadă a lui die treabă, că dacă nu își văd, își ie mînurile die pă ei! Că ș-o luat-o cîte unii în cap și o uitat că cine îi șefu!

-Am înțăles, no, Doamne ajută!

-Doamne ajută!

Așa zic și eu, Doamne ajută.

PS Știu că o să credeți că am colorat eu limbajul celor doi, dar să mă credeți, nu-i adevărat. Deși credeam și eu că în Gheorghieni stau orășeni, foarte mulți dintre ei (chiar și tinerii), vorbesc așa, mai țărănește. Nu știu de ce, cred că e cool. Într-o zi, cînd am chef, și curaj (pentru că îmi trebuie un pic de curaj), o să vă exemplific și cum vorbesc unii tineri.

Ovidiu Blag

View all posts by Toate articolele scrise de acest autor
Citeste biografia