Piata Unirii, Cluj, un nod de circulatie foarte important, fara niciun indicator de directie
După interviul cu Mișa Perisic, Raimonda Boian revine pe PBOM cu un text cît se poate de interesant, pe care vi-l redau în cele de mai jos. Ea face o comparație între Brașov și Cluj în ceea ce privește fluidizarea traficului, dar nu numai. Vă las să lecturați…
„Ca să argumentez un astfel de titlu trebuie să mă întorc câţiva ani buni în urmă, la momentul în care, ca toţi cei care nu au avut norocul să se nască întrun oraş universitar, m-am confruntat cu prima decizie importanta din viaţa mea: ce facultate şi ce oraş aleg… Braşov, Timişoara, Cluj …
De când mă ştiu am îndrăgit Braşovul, fiind prima opţiune, dar, pentru că nu avea facultate de chimie, a trebuit, cu regret, să renunţ la el. Şi uite aşa, mi-am îndreptat atenţia spre Timişoara, o altă „primă” opţiune din simplul motiv că era cel mai departe de casă, şi, adolescentă fiind, vroiam să pun o distanţă cât mai mare între mine şi părinţi. Până la urmă a învins raţiunea şi am ales Clujul… ultimul pe lista mea de „priorităţi”!
Şi de aici începe “supărarea” mea pe Braşov, pentru simplul motiv că acolo au intrat pe rând Mc Donald, Metro, Careffour, acolo găseam porumb în cutie etc. Toate acestea au ajuns într-un final şi la Cluj, dar suficient de târziu ca să altereze sentimentele mele faţă de oraşul care, zilele trecute, ne-a “furat” şi titlul de Capitală Verde (sic).
Dar asta nu e tot. Obligată fiind zilele trecute să fac o călătorie la capitală, am trecut prin … Braşov. Ei, aici e aici. Sentimentele mele de “bine” au revenit când am văzut că trec prin acest oraş “ca prin brânză”. Adică? Este atât de bine semnalizat încât am trecut de toate intersecţiile şi schimbările de direcţie fără să mă rătăcesc şi să trebuiască să mă întorc din drum. Şi la dus, şi la întors.
Până la urmă o chestie banală, nu? Credeţi voi! Faceţi un exerciţiu de imaginaţie, consideraţi că nu cunoaşteţi Clujul, veniţi de la Baia Mare, Bistriţa, whatever, şi mergeţi la Turda (nu pe autostrada – nu că spre autostradă ar fi vreun indicator). Veţi vedea că primul indicator către direcţia dorită este … este … în Piaţa Unirii (asta după ce ai trecut relaxat de Piaţa Avram Iancu, hehe).
Oarecum sunt nedreaptă pentru că am importat totuşi ceva din Braşov. Designul cu pietroaie în sensurile giratorii. Şi vai, ce m-am bucurat când am trecut la un moment dat prin Braşov şi am văzut oribilităţile respective în intersecţii… ca apoi să le regăsesc în oraşul care îmi devenise între timp atât de drag. Poate era bine dacă în loc să se remarce ceea ce se află la nivelul solului în Braşov, se observa ceea ce e ceva mai sus, respectiv indicatoarele de orientare şi de preselectare amplasate în absolut toate intersecţiile, oricât de neimportante ar fi ele.
Şi uite aşa am ajuns să urăsc Braşovul, dar să îi iubesc pe braşoveni, pentru stilul simplu şi firesc în care îşi primesc oaspeţii, chiar dacă aceştia sunt doar în tranzit. Ceva de genul: „Dacă nu vrei să ne fii oaspete, atunci nu ne aglomera…” Bună filozofie!”
Text de Raimonda Boian
