Nu știu ce să zic, mi-e cam greu să vorbesc despre lansarea cărții Din Cluj se vede altfel, fără să mă laud cît de cît. Hai că încerc să mă laud cît mai puțin posibil și să vorbesc și despre ceilalți.
-Alegînd foaierul Casei Universitarilor am făcut un lucru inteligent. Lansarea a avut ținută, ștaif, deși nu a fost nimic forțat sau impus. Le mulțumesc celor de acolo, de la băiatul cu stația de amplificare, la ospătari, chelneri, bucătărese și pînă la doamnele și domnii directori, care s-au ocupat ca la carte de eveniment (a fost un cocktail de zile mari, din care nu au lipsit mîncărurile sofisticate, fructele, vinul bun și tartele cu fructe)
-Invitîndu-i pe Ion Mureșan, Teodor Mateescu, Andrei Doboș sau Sebesi Karen să vorbească despre carte (și ei răspunzînd invitației), am avut parte de discursuri articulate, din care nu au lipsit emoția, starea de normalitate, umorul sau autoironia. Fiecare dintre cei amintiți, inclusiv Karen (al cărui discurs a fost citit de moderatoarea evenimentului-Mariana Enache), au fost răsplătiți de cei din asistență cu aplauze generoase.
-Invitații mei au fost numeroși, poate 100 de persoane, cu toții speciali. Nu pot să îi amintesc pe toți, dar nici să îi iau așa, pe sărite, pentru că s-ar supăra ceilalți. Oricum, pot spune că am avut oameni din toate mediile în care am lucrat, membri ai familiei mele sau pur și simplu prieteni. Și nu au fost puțini. Bine, unii pe care i-am invitat mi-au tras clapa, dar chestii din astea se mai întîmplă, nu pot să mă supăr. Cel mult pot să țin minte.
-Cînd am luat cuvîntul totul a fost în regulă (am acest exercițiu, al live-ului, har Domnului). Dar cînd să închei, ochii mi-au picat pe oamenii de la Foaia, cu care am lucrat atîta amar de vreme, și atunci se poate spune că mi s-a pus un nod în gît. Noroc că era ultimul cuvînt, și nu cred că s-a observat (hahahha, ce chestie, cică dacă nu s-a observat, am scris-o eu aici, ca să se știe, hahahaha)
-Bun, ca să nu o mai tot lungim, a fost bine. Un moment reușit și o întîlnire amicală, foarte puțin formală. Cu toate acestea, pentru mine a fost un eveniment. Vă mulțumesc tuturor celor care ați fost acolo sau celor care m-ați însoțit cu gîndul. Asta e, hai, că prea am vorbit zilele astea despre asta. La revedere.
update
Aici am să pun articolele de după lansare, apărute în presă. Dacă nu am căscat bine ochii dar voi ați scris despre asta (sau dacă ați citit altundeva), nu ezitați să mă trageți de urechi și să puneți cu mînuța voastră link-urile. Vă mulțumesc. Așadar
-în Foaia, citiți aici
-în Ziua de Cluj, aici
-Daniel Rus, aici
4 comentarii
Nu (doar) ca să-mi pun o pilă!, recunosc că am participat la o lansare de carte cum mi-aş dori pentru cartea pe care nu am scris-o încă!
Chiar dacă publicul a fost numeros, a lipsit … scrobeala. Nu am observat la nimeni crisparea îndeplinii vreunei obligaţii, ci, satisfacţia ajutorului dat unui Prieten, ca să se simtă mai puţin crispat la lansarea unei cărţi care m-a obligat să o citesc pe autobuz!
Din cauza Prietenului nostru comun, care m-a dus într-un sat cu puzderie de cuiburi de berze, încă nu am povestit pe bloguri despre eveniment. Deocamdată, fac numai afirmaţia (101% sinceră!) că am participat la un Eveniment.
La mai multe!
Am cumparat cartea fix ieri de la targul Gaudeamus din piata Unirii si am citit deja un sfert din ea. Felicitari si la cat mai multe 😀
[…] A fost un eveniment reuşit, au fost emoţii, au fost apaluze generoase îndreptate spre Ovidiu după fiecare discurs al invitaţilor săi, a fost aşa cum trebuia să fie. Felul cum a trăit autorul această lansare de carte, poate fi citit aici. […]
f misto lansarea, am ras bine!