La cafea se fac cele mai faine afaceri în România. Dar nu neapărat pentru că oamenii ar sta față în față, ci pentru că vorbesc la telefon cu ăia cu care fac afaceri.Încercați și voi, dacă aveți chef, să trageți cu ochiul, nu neapărat și cu urechea. Eu, spre rușinea mea, mai și ascult, na, deformație profesională. Iată și două mostre:
Doi inși stau la masă, vorbesc despre fotbal sau despre orice altceva. Sună telefonul:
-Da, bună domnu director, sigur că se poate. Eu momentan nu sînt la firmă, sînt la o întîlnire. Dar mergeți pe strada Fabricii, imediat după intersecția aia, știți, e firma afară. Avem și gresie culoarea gri, spuneți că ați vorbit cu mine. Da, domnu director, normal că se poate, păi vă trimit eu un mail cu oferta și alea, vorbim, sigur, normal, numai bine!
Alt exemplu:
-Da, eu sînt. Nu știu acum ce să vă spun, momentan nu avem pe stoc, stați că mă uit, da, nu avem. Dar aduc eu în după-masa asta, sunați-mă mîine, tot pe la ora asta și vă spun mai multe. Da, sigur că da, doar sînteți clientul nostru, se poate?
Și după aia continuă, cu comeseanul:
-Da, mă, dacă nu era Messi să facă diferența, mai jucau și astăzi.
Serios, dacă s-ar face un concurs din ăsta, cine e cel mai bun dealer de cafenea, am fi pe primul loc în lume.
În schimb, în cîte locuri am fost în străinătate, n-am văzut pe nimeni să vorbească afaceri la telefon. Dar no, poate ăia îs mai proști.
2 comentarii
fabulos, mor de ras!
dar „man” stai un pic …ca iti spun eu…”man”…asta asa e! trist, de pici jos de ras!