Cetatea Făgăraş

Cetatea-veritabil castel seniorial fortificat

Un tunel ca o nălucă

Pornesc pe urmele legendei să văd ce comori ascunde cetatea aceasta atât de enigmatică, a cărei siluetă cu turnuri fortificate se oglindește calm în apa unui șanț de apărare în care astăzi își încearcă norocul pescarii amatori… Cetatea Făgărașului pare – și este – ruptă din alte vremuri.

Imediat ce am trecut de Turnul Barbacană – turnul de avanpost de la intrare – privirea se oprește asupra fântânii din curtea interioară, protejată de un capac greu, rotund și flancată de stâlpi de lemn. Legenda spune că, de aici, ar pleca un tunel săpat cu trudă pe sub Râul Olt, până la Dealul Galațiului, dar lucrurile sunt puțin controversate din acest punct de vedere.

În legătură cu tunelul, mai circulă o altă versiune conform căreia acesta ar fi orientat de fapt spre sud, făcând conexiunea cu centrul vechi al târgului Făgăraș….

Părăsesc fântâna cu tunelul-nălucă și ecoul pașilor mă poartă pe niște scări masive, de piatră, printr-un coridor răcoros, în incinta cetății… Iată-mă în fața stemelor nobiliare ale celor care și-au legat numele definitiv de acest bastion militar! Un miros de zid vechi, trainic, emană de peste tot și mă absoarbe complet într-o călătorie fascinantă în timp, printre obiecte, cărți, straie, portrete, sculpturi și povești despre nobili și voievozi care au viețuit aici în evul mediu.

Interior ţărănesc tradiţional

Ce spun documentele despre istoricul unei fortărețe?

Cetatea Făgărașuui este, neîndoielnic, cea mai importantă citadelă din Țara Făgărașului și unul dintre cele mai mari monumente de acest fel din Transilvania și din Europa. Cunoscut ca amplasament încă din secolul al XII-lea, actualul complex medieval, fortificat în decursul secolelor din rațiuni politico-militare, a fost ridicat pe urmele unei construcții de apărare din lemn cu palisadă, înconjurată de un șanț și val de pământ, care a fost incendiată în timpul invaziei tătare din 1241.

Actuala construcție din piatră și cărămidă, întărită prin adăugiri succesive între secolele al XIV-lea și al XVII-lea, cunoaște prima atestare istorică în anul 1455, când avea aspectul unei cetăți patrulatere apărate de 4 turnuri fortificate (Turnul Thomori, Turnul Donjon sau Turnul Roșu, Turnul Negru și Turnul Temniță) și un turn de avanpost în fața intrării (Turnul Pestriț).

Ștefan Mailat, stăpân al domeniului feudal al Făgărașului și, ulterior, voievod al Transilvaniei, transfigurează cetatea medievală într-un veritabil castel seniorial fortificat. Păstrând planimetria vechii fortificații, el cere construirea unei noi incinte, care a fost ridicată între 1528 și 1541. Barbacana este asimilată zidului exterior al cetății și transformată în turn al porții, la intrare, unde se află încastrate stemele nobiliare sculptate în piatră ale voievodului Mailat și ale soției sale.

Până la mijlocul secolului al XIX-lea, Făgărașul a fost reședință a principilor transilvani, iar castelul a cunoscut o evoluție continuă într-un stil renascentist grandios, ajungându-se, în timp, la forma și dimensiunile cunoscute astăzi: zidurile s-au dublat pentru a putea face față atacurilor unei artilerii tot mai puternice, au apărut 4 bastioane, construite după stilul și tehnica italiană:

Turnul „Toboșar” (pe latura de S-E), Turnul „cu urechi” (pe latura de S-V), Bastionul „cu paie” (N-E) și Bastionul „pană” (N-V). Toate acestea au fost ridicate pe vremea principilor Gabriel Béthlen (1613-1629) și Gheorghe Ráckoczi I (1631-1648). S-au mai realizat frumoasele logii deschise, în formă de arcuri, pe pile masive de zidărie (Principele Béthlen), iar zidul exterior a fost umplut cu pământ pe laturile sudică și nordică, astfel încât s-a ajuns la o rezistență de 8 metri grosime, în paralel adâncindu-se și lărgindu-se șanțul de la intrare, umplut cu apă din Olt (Principele Ráckoczi).

Cetatea a pierdut din măreție în secolul al XVIII-lea, în timpul stăpânirii austiece, când este folosită ca adăpost pentru garnizoane și i se aduc adaptări strict militare. Între 1948 și 1960, sub regimul comunist, a fost închisoare pentru deținuții politici.

După ani grei, de uitare și de suferință, cetatea este, în sfârșit, restaurată, între 1965 și 1976 și devine un muzeu de referință, care găzduiește prețioase colecții în secțiile de arheologie, numismatică, istorie medie și modernă, carte veche, artă religioasă și iconografie, port popular și interioare țărănești, ceramică, artă și sculptură modernă (Galeria de Sculptură Virgil Fulicea).

Din negura vremii… mărturii peste timp, misterele cetății

Pe cât de zbuciumată a fost Cetatea Făgărașului în vechime, pe atât de mult uimește astăzi prin liniște, armonie și simplitate. Câteva mărturii de demult răzbat din negura timpului până în zilele noastre:

– Urmele temnițelor medievale, amplasate în jurul sălii de tortură, pentru a face așteptarea dinaintea chinurilor încă și mai plină de groază, mai pot fi zărite și acum în incinta cetății. În secolul trecut, timp de 12 ani, începând cu 1948, în perioada detenției comuniste, aici și-au aflat sfârșitul mulți dintre luptătorii din rezistența anticomunistă.

– Ieșirea secretă din cetate – o trecere prin zid aflată pe latura de sud – făcea legătura cu lacul care umplea șanțul de apărare. La jumătatea zidului exterior se mai pot observa ruinele unei încăperi care adăpostea 2 bărci, pe care principii Transilvaniei le puteau folosi în caz de asediu pentru a se refugia sau pentru a trimite mesageri în Făgăraș. Ieșirea era camuflată abil cu trestie și plante acvatice.

– Două sicrie cu oseminte bărbătești au fost găsite în 1937 în zidul de est al Sălii Dietei. Documentele nu consemnează cui au aparținut.

Se presupune că ar fi fost ale unor clerici din secolul al XVII-lea, din perioada când aici a funcționat capela cetății… Dar oare de ce trupurile neînsuflețite n-au fost înhumate creștinește? Mai plauzibilă este supoziția că, de fapt, acestea ar fi rămășițele trupești a doi trădători, pedepsiți pentru faptele lor mârșave și îngropați în zid pentru ca nimeni să nu le afle locul de odihnă sau să le aprindă vreo lumânare la creștet…

– Fecioara de fier… Așa i se spune! Are trupul zvelt, cu brațele întinse larg, cu capul ridicat semeț și cu fața dârză… Din forjă au crescut cosițe cu unduiri metalice și din fruntea înaltă îi scapără luciri oțelite. Trupul astfel modelat în fier masiv, înveșmântat într-o mantie rigidă, e încremenit și rece. În pieptul dur, oțelit, stă încastrată o icoană a Preacuratei Maicii Domnului… Maria – cea neprihănită! Legenda spune că „fecioara” a fost turnată anume pentru a-l întâmpina pe cel condamnat la sentința supremă cu o ultimă îmbrățișare – a morții celei mai crunte!!! Urmărindu-și destinul, implacabil pecetluit sub stigmatul pieirii, condamnatul era trimis la fecioară pentru a săruta icoana din pieptul ei de oțel. Un ultim sărut… cel mai parșiv… și speranța iertării era brusc înlocuită de groaza chinurilor morții când trupul neajutorat, în strigăte de spaimă, era străpuns nemilos de niște pumnale ascuțite, apoi aruncat printr-o trapă, nevăzută până atunci, într-o încăpere plină de mecanisme de tortură. O grapă pe care erau montate zeci de săbii cu tăișul ascuțit spinteca instantaneu corpul, lăsându-l să cadă apoi la 8 metri dedesubt, în apele învolburate ale Oltului, care duceau rămășițele sfârtecate departe-departe, spălând astfel treptat urmele crimelor abominabile de la castel…

Curtea interioară cu fântâna

Epilog…

Ecoul parcă mai apăsat al pașilor mă aduce înapoi, lângă turnul-avanpost al porții. Trec dincolo de lac și privesc în unde lucii silueta calmă a castelului cu turnuri fortificate ca în poveștile cu cavaleri și domnițe răsfățate. Turnul Barbacană se oglindește liniștit în apă… Pescarii amatori își încearcă în continuare norocul și undițele lot se proiectează tăcut dintre trestii fremătânde. Pe cer curg fuioare de nori albi, iar vântul îmi adie pașnic prin păr o pală de liniște. Se lasă amurgul peste Cetatea Făgăraș. Și, odată cu el, adoarme și legenda.

INFO: Cetatea Făgăraș sau Muzeul Țării Făgărașului „Valter Literat”

Piața Mihai Viteazul, nr. 1

Făgăraș – 505200

Tel. / Fax. –  0268-211862

Program de vizitare:

–        1 iunie – 1 octombrie:

–        Luni – închis,

–        Marţi-Vineri – 8.00-18.00,

–        Sâmbătă-Duminică – 9.00-16.00

–        1 octombrie – 1 iunie:

–        Luni – închis,

–        Marţi-Vineri – 8.00-16.00,

–        Sâmbătă-Duminică – 8.00-16.00

Director Muzeu:

Prof. Gheorghe Dragotă