Ieri l-am sunat pe prietenul meu, frizerul. Eram prin centru și m-am gîndit să trec pe la el să îmi taie barba. Am și eu sculă din aia, dar nu-mi iese egal. El știe cum se face: „îl tundem la zero pe barbă, Ovi, așa-i?” Asta înseamnă o dimensiune a lor, a frizerilor, un fel de cea mai mică lungime-dacă ar exista un asemenea termen. OK, ne pierdem în amănunte, deci:
-Salut, ești la job, că sînt prin centru…
-Da Ovi dragă, hat numai să grăbești, că la ora unu eu cam închid, vine colega…Da ai fost la tuns acum două săptămîne, iar vrei să tunzi, că nu avem timp. Ovi dragă…
-Nu, măi, numa barba, plus că îți aduc și o carte de-a mea, aia în care scrie de tine…
-No bine, mai bine aduceai o țuică, da îi bine și așa, hai, grăbește…
Și ajung, îi dau cartea, se uită, încearcă să pară dezinteresat, dar se vede că îi place. Îmi tunde barba, și printre povești, vine vorba despre secui. Și îl întreb:
-Da auzi, chiar așa, care-i treaba cu secuii? Cu ce îs ei mai deosebiți ca voi, ca ungurii, sau no, prin ce se deosebesc?
-Hat Ovi dragă, nu știu cum să îl explic la tine. Secuii no, îs tot așa, ca oamenii, numa ei îl complică lucrurile, îl întorc cumva pe dos, ce îi simplu, la ei îi complicat. Nici nu știu cum să îți zic. Mai bine îți zic un banc cu ei, poate te prinzi.
Și acum, bancul:
Un om pe drum. Trece o căruță, vizitiul e un secui.Lucrurile decurg cam așa:
-Bună ziua, îi departe Tîrgu Secuiesc?
-Nu îi așa departe, da no, îi destul de departe.
-Da mă puteți lua și pe mine în căruță?
-Da, poftiți.
După 4 ore de mers, din nou începe dialogul, cu drumețul
-Da auziți, îi chiar așa de departe Tîrgu Secuiesc, că mergem cam de multă vreme…
-No să știți că acum e foarte-foarte departe.
Ăsta e bancul, acum rămîne de văzut dacă v-ați prins. Că eu nu prea.
1 comment
hai mai ovidiu, e vechiul banc cu clujul; vizitiul venea dinspre oras:)