
Poza asta e pentru părinții lui Rareș, amintire (pe ultimul rînd e Patrițiu Abrudan, azi observator al arbitrilor)
Așadar, Leii Triteni au învins Vulturii Vultureni cu 6-1, iar eu am fost suporterul celor care au pierdut, pentru că am un nepot în echipă la Vultureni, chiar pe căpitan, Rareș Tînc.
Acesta a și marcat de altfel unicul gol al perdanților, un gol cu capul la scorul de 0-4. Leii Triteni au jucat în acest sezon barajul pentru accederea în liga a treia, dar l-a pierdut atunci.
Azi a arătat ca o echipă mult mai bine articulată decît adversarii, care se vede că stau mai rău cu pregătirea fizică. Mi-a plăcut Sîntejudean de la Triteni, care a și marcat vreo trei goluri dacă nu mă înșel (pentru că n-am fost prea atent la asta). Mi-am amintit că acest Sîntejudean a avut un accident groaznic (ne întîlneam sus în Gruia la prietenul Ardeleanu la recuperare), știu cît a tras, pentru ca mai apoi să prindă din nou lotul Universității. La fiecare atingere a balonului, azi, s-a văzut că Sîntejudean e fotbalist.
OK, deci bref:
-Oamenii au fost civilizați atît în teren cît și în tribune
-Nepotul a dat gol
-Sîntejudean m-a pupat la sfîrșit, și-a amintit și el de momentele alea în care ne întîlneam la sala de recuperare a lui Ardeleanu
-Costică Petruș a fost la microfon, pentru că s-au dat o sumedenie de cupe și medalii și diplome pentru cei din fotbalul mic (o inițiativă plăcută ochiului, oamenii se bucurau că sînt băgați în seamă, Patrițiu Abrudan a avut o idee bună, toți îl lăudau)
-Nepotul a avut o galerie specială, prieteni care i-au făcut un banner cu Unicul Căpitan, pentru că el este căpitanul Vulturilor
-Mi-am petrecut două ore în aer liber, a fost chiar plăcut.
PS Mulțumiri speciale amicului comun, Mihai Bucur (al meu și al lui Rareș), un tip simpatic foc, care în timpul liber este un foarte bun racordor de rachete de tenis la Winners Tennis Club. Și nu numai atît, mulțumiri și lui Flaviu Tomescu, cel care mi-a pus la dispoziție și acest set de fotografii, din care, poate, ar fi păcat să lipsească tocmai nepotul, așa că….
PS 1 Am observat că multă lume a crezut că fac mișto cînd am anunțat că merg la un meci de liga a patra. Să o lămurim: în primul rînd am mers ca să îl văd pe nepotul meu, nu îl văzusem niciodată la treabă. Apoi am mers pentru că știu cît s-a străduit Patrițiu Abrudan să îi iasă bine finalul de stagiune (și am vrut să îi fac o surpriză, cred că am și reușit). Și apoi, la naiba, era o banală zi de luni (ziua pe care o urăsc dintotdeauna), trebuia făcut ceva.
2 comentarii
f bine ca ai fost, sa vezi pulsul si la acest nivel. De aici tre selectati jucatorii pt echipe mai mari dar noi facem caterinca in loc sa incurajam sportul, inclusiv la acest nivel, daia si suntem unde suntem, adica pe nicaieri!!
Ca si „cadru activ” la acest nivel fotbalistic, sunt de acord cu Tibi Farcas. N-ar strica sa mai incerce si angajatii cluburilor profesioniste (nu-mi permit sa-i numesc scouteri) sa viziteze meciurile „de pe sate”. Eu am vazut multi tineri foarte talentati. Dar cine are ochi pentru un copil de 15, 16 ani de la Recea, Poieni sau Izvorul Crisului? Poate doar dom’ primar, care-l premiaza cu cateva beri si-un pachet de tigari dupa meci…