Cineva a zis ca tenisul este un sport plictisitor . Asta inseamna ca nu a avut noroc sa vada un meci in care joaca Francesca Schiavone , care inca o data, ne-a dat emotii mai mult decat mari, in meciul jucat ieri la Paris cu rusoica Pavlyuchenkova
Un prim set in care jucatoarea italiana aproape nu a existat pe teren , si pe care adversara ei l-a castigat cu 6-1 . In setul 2 un avantaj de 4-1 tot pentru rusoica . In acel moment , cand nimeni nu mai credea in posibilitatile ei de a recupera , cred ca a trecut ceva pozitiv prin mintea lui Francesca . A inceput sa joace mai lung, mai precis , schimband tactica in momentul potrivit cum numai jucatorii mari stiu sa o faca . O data castigat setul 2 cu 7-5 , al treilea set parea imaginea in oglinda a primului , cu Schiavone care a ajuns sa conduca 5-1 . Dar nici rusoica nu avea de gand sa plece acasa , si a stiut sa recupereze pana la 5-5 .
Dar atentie ! “La Leonessa” stie sa joace momentele importante , si reuseste sa incheie meciul cu 7-5 !
Acest rezultat , o semifinala la Roland Garros , dupa succesul de anul trecut , deja ii garanteaza apelativul de “cea mai buna tenismena italiana din toate vremurile” . Dar nu cred ca asta e tot . O sa mai avem de suferit langa ea, si sper sa ne si bucuram la fel cum ne-am bucurat pana acum .
Daca ne intrebam de unde a luat acest spirit de lupta si aceasta mare vointa , eu cred ca am un raspuns, adica stiu de unde vine . Antrenorul ei, Corrado Barazzutti , a ajuns sa fie numarul 7 in lume in anul 1978 .
Lucrul interesant este ca nu avea deloc talent de jucator , nu avea sclipiri, dar avea forta interioara , constanta la antrenamente si cu asta ajungea sa bata sau oricum sa puna in dificultate jucatori de genul Jimmy Connors , Nastase , Mc Enroe . Numai cu Borg nu avea sanse. Memorabila a fost semifinala din ’78 chiar la Paris , unde cu Borg nu a reusit sa castige decat un singur game in trei seturi . Pacat ca nu a fost niciodata un personaj , si pe vremurile lui se lovea de personalitatea lui Adriano Panatta . Talentat, frumos si fitos , era tot timpul pe coperta revistelor , dar nu a dat un exemplu pozitiv la tineri si asta s-a vazut in 30 de ani de intuneric total in tenisul italian. In schimb, vointa lui Barazzutti acum o vad din nou pe fata lui Schiavone . Eu am avut noroc sa il cunosc personal si sa frecventez un training de o saptamana cu el . Pot sa spun ca mi-a spart picioarele cu intensitatea pe care o impunea la antrenamente , si ca nu accepta sa vada pe cineva care nu dadea tot ceea ce poate .
Atunci brava inca o data Francesca , dar bravo si lui Corrado .
2 comentarii
E in finala, din nou, a maturat cu Bartoli, bravo ei
Un meci perfect ! Brava nu este destul , eu as spune „GRANDISSIMA!”