Așa suna prima postare a lui Daniel Rus, de pe 30 octombrie 2010, imediat după momentul în care ne-am cunoscut:
„Nu m-am dat lovit sau gripat, ci m-am prezentat apt de joc la reunirea lotului, chiar dacă afară erau -3°C. La 9 fix, eram prezenţi în Parcul Central la locul stabilit eu, Ovidiu şi Cristian Bara.
După ce am trecut fiecare cartela prin aparatul de pontat, ne-am apucat de treabă. Eu şi Ovidiu ca românii: întâi cafeaua şi bârfa, Cristian ca neamţu: direct în pâine. Ne-am urnit şi noi din loc că doar era rece şi mişcarea ajută. După 4 lungimi de parc, ne-am oprit şi am aflat că am luat argintul. Pentru prima participare, eu zic că e bine, dar dacă ştiam că se lasă cu medalii, nu rupeam eu tenişii?
Apoi ne-am adunat în jurul unei sticle de apă plată la separeu în Hotel Sport şi am pus bazele unei activităţi offline, despre care vă voi vorbi într-un alt episod.”
Daniel Rus a venit pentru că ne citise, pe mine și pe Bara, și îi plăcuse ce a găsit aici. Apoi ne-am apropiat ceva mai mult, ne-am ajutat reciproc, și acum, fără să ne pupăm zilnic, am rămas amici. Știu că dacă o să am nevoie de ceva o să sară, așa cum și reciproca e valabilă. Azi e ziua lui și îi urăm, normal, la mulți ani! Și îl așteptăm la alergare, că s-a cam lenevit. Acum că poate vine și Bara, poate trage și Daniel un pic chiulul de acasă și se aliniază la startul alergării noastre de week-end!
4 comments
La multi ani Daniel, si multa rabdare cu mesterii…
La Mulți Ani!
la multi ani danielson!
La Multi ani 😀