Bolnav, imobilizat la pat, vă dați seama că m-am uitat la toate prostiile de la televizor. Și printre ele, la cîteva emisiuni de sport.
Nu intru foarte mult în detalii, nu nominalizez, dar fac cîteva observații despre cum sînt conduse multe dintre aceste emisiuni în România și cam ce ar trebui să conțină de fapt.
Începem cu o introducere: fenomenul sportiv, că de aia a ajuns fenomen, interesează pe foarte multă lume, indiferent de profesie, statut social, nivel de educație și așa mai departe. De aceea sportul captivează mase mari de oameni. Dacă ești pilot de aeronavă, student, medic, sudor sau pensionar, pentru cîteva ore, orele alea în care vezi spectacolul sportiv, uiți de toate și privești meciul ăla de fotbal, baschet sau altceva. Unii își chiar îmbracă tricoul echipei favorite, își cheamă cel mai bun prieten, beau împreună o bere. Alții nu suportă pe nimeni în jur, vor să vadă și să trăiască senzațiile de unii singuri. Iar o altă categorie este cea a iubitorilor de sport în general, nu neapărat suporteri. Gata introducerea. Sau nu: mai pornim de la o premisă, că nu sîntem cu toții idioți, ăștia care ne uităm la televizor, bine? Adică nu vrem să ne spună cineva că am văzut altceva decît ceea ce am văzut cu ochii noștri.
Și acum, dezvoltarea: multe dintre emisiunile de sport sînt făcute de nepricepuți, care, pe de-asupra, ne mai iau și de proști. Mulți dintre ei nu pleacă de la ideea, simplă de altfel, de a-și respecta telespectatorii, ci atentează la inteligența acestora.
Apoi, mulți nu sînt de fapt pasionați de sport. Pasiune înseamnă să trăiești efectiv pentru fenomenul sportiv, să te documentezi în permanență, să respiri sport, să nu greșești mai deloc atunci cînd vorbești despre sport, că de aceea apari acolo, pe sticlă, să mă convingi că ești profesionist.
Așa apar lălăielile acelea prelungi, cu intervenții telefonice interminabile, în care protagoniștii sînt mulți dintre gîngavii de serviciu, cam aceiași, cu aceleași stereotipii și cu aceleași idei puține dar colorate de un limbaj suburban. Moderatorii se transformă în lingușitori, ridică mingi după mingi la fileu, se lasă călcați în picioare cu grație, doar de dragul de a-l mai ține la telefon pe „interlocutorul-specialist”, asta în ideea de a mai crește ratingul. În lipsa unor cunoștințe de specialitate sau a artei de a dialoga, moderatorii ajung să își dea cu părerea sau să pună întrebări stupide de genul „ce să vă mai întreb, domnule Ionescu?” Totul e plin de „părerea mea” (de parcă ne-ar interesa pe noi părerea lui) sau de „așa cum se știe” (nu înțelegem de ce ne mai spune ceva din moment ce se știe), totul e făcut la trecerea timpului, la umplutul spațiului, la lălăit și sforăit sau în cel mai bun caz la scandal, pentru că scandalul atrage.
Și atunci te întrebi: un om inteligent mai stă, ca pe vremea cînd înnoptam cu „Procesul etapei” sau mută și apoi stinge televizorul? Iar dacă audiențele astea, ratingurile, sînt mari, atunci sînt mincinoase. Pentru că oamenii inteligenți nu fac parte din publicul țintă. Și cînd oamenii inteligenți nu se mai uită la tine, înseamnă că tu, moderatorule sau realizatorule, ești foarte slab.
Orbiți de can-can-uri, de scandaluri, de divertisment facil (toate acestea agățate de fenomenul sportiv), uităm esența și vorbim de fapt foarte puțin despre sport. Invitații din platouri nu mai sînt de multă vreme sportivii sau antrenorii, ci băgătorii de seamă de toate felurile, oameni care se dau și ei în stambă dacă tot s-au obișnuit în luminile reflectoarelor. S-au obișnuit atît de mult de îți dau sentimentul că sînt mereu aceiași, că te uiți la reluări, că doar i-ai văzut și ieri, și alaltăieri…
Pasiunea, ca să mă întorc, și poate să și termin, pasiunea însă lipsește. Și atitudinea. Fără pasiune și fără atitudine e foarte complicat să îți iasă ceva, sincer.
PS
Azi am văzut pe Extreme Sports un reportaj de o oră cu snowboarderii români, nici nu știam cît de bine sînt organizați. Materialul era făcut de o televiziune străină, normal, și era…extrem de interesant. Acolo am aflat că avem campioni europeni la snowboard, acolo am aflat că acești temerari sînt văzuți în România drept niște golani, că nu sînt lăsați pe pîrtii ca să nu le strice, că nu au condiții de antrenament și nu au sponsori. De acolo am aflat că patria lor e la Bîlea Lac, de acolo am aflat că talentul lor e foarte bine evidențiat în străinătate. De acolo am aflat toate astea, că doar nu de la un talk-show din ăsta de care vă povesteam mai sus.
5 comentarii
Pentru televiziunile de aici sportul inseamna fotbal. Nu inteleg de ce fotbalul este cel mai popular sport din Romania, cand noi suntem paraleli cu el.
Este pacat ca nu am ocazia sa ma uit la o emisiune cu sport care sa nu insemene decat forbal, numai daca urmaresc programele internationale.
Probabil ca televiziunile spun ca ofera ceea ce se cere. Daca ar incerca sa mediatizeze si alte sporturi sunt sigur ca ar putea sa excluda fotbalul din preferintele unor români si sa promoveze sporturile la care ne pricepem.
felicitari pentru analiza, chiar asa este,eu am si renuntat sa ma mai uit.
o comentatoare româncă pe eurosport, nu stiu cum o cheama, imi spune acum ca o sa se intoneze imnul national al jamaicai (de atletism e vorba), fără sî știe că la universiadă se cîntă gaudeamusul pentru învingători, nu imnul țării.
dar ea e acolo, si comenteaza,
o alta comentatoare, sau poate aceeași, ne-a informat toata ziua, repetînd de cel puțin 30 de ori, cum stă treaba la proba atletica de la universiada, repetînd cum arată lovitura de ciocan. cit de lunga a fost lovitura de ciocan, cit de scurtă, cît de greșită. niciodată nu i-a spus aruncarea ciocanului, deși eu așa am auzit de la alții că îi spune, lovitura cu ciocanul e cind bati cuie, nu? sau cind traia omul cu ciocanul…
Din pacate, la majoritatea posturilor noastre de televiziune, rubrica „Sport” din emisiunile de stiri nu mai transmite evenimente de atletism, judo, haltere etc. La ordinea zilei este „saritura in latime” (cracanatul picioarelor): care curva a carui fotbalist ce- si cum a facut-o. Asta-i stirea sportiva, barfele.
Nu este de mirare, daca luam in considerare ca, majoritatea prezentatoarelor / prezentatorilor habar n-are care este diferenta intre pentatlon si . . . pantaloni :)))))