nicu, mihai, nada, blag, ovi, raimonda, tibi, ali
Azi a fost unul dintre cele mai dense meciuri de baschet, foarte solicitant, patru pe patru, pe tot terenul…
Mîna forte, Raimonda, le-a făcut un program mai lejer alergăreților, doar două ture, ca să mă ajute să ajung pe 11.00 la festivitatea din Babeș, Memorialul Farkas Paneth, unde aveam de vorbit. Așa că pe la 09.15 am început turnirul de baschet. Mi-am ales o echipă așa, pe repede înainte: Raimonda, devotament, putere de luptă, chestii, Nicușor, viteză, mînă bună, detentă, și Ali, ca să avem și un ungur în lot. Dincolo-grupa mică, OviTebu, Părintele, Mihai Mureșan și Nada.
Nici nu cred că am transpirat și am avut 8-3, chiar voiam să le zic alor mei să o lăsăm mai moale, să nu se supere ceilalți, cînd…a apărut Tibi (șmecher ca întotdeauna, a venit pe la 09.30, chitit direct pe baschet, nici nu se mai gîndește la alergare, deja e vedetă…). Și, suflet mare, nu știu ce m-a apucat, i-am zis să intre la ei. Greșeală fatală. Acum nu pentru că Fărcaș ar fi vreun geniu al baschetului, ci pentru că avînd superioritate numerică oamenii au început să își revină, și ne-au egalat la 9. Am mai încercat un time-out, dar nu a mers, au făcut 11-9, am mai sperat un pic, 11-10, dar pînă la final ne-au bătut cu 12-10. Asta e, nu în fiecare sîmbătă e duminică…
Ne-am luat revanșa la cafea, la Chios, unde am fost mai buni ca ei. Acolo am avut noi superioritate numerică, pentru că Mureșan și Părintele s-au cărat acasă, probabil ca să le spună și părinților că au cîștigat la baschet…
A apărut și Adi Hădean, am vorbit despre cheful de mîine, am rîs bine și Raimonda a plătit, ghinionul ei.
