Astăzi cronica mișcării noastre sportive a redactat-o Tibi Fărcaș, unul dintre oamenii care a suferit cel mai mult. Veți vedea și care au fost motivele, ceva mai încolo. Înainte de a-l lăsa pe Tibi să vă povestească cum s-a văzut de pe partea lui meciul, trebuie să spun doar cîteva cuvinte despre un tip care ne-a făcut azi o surpriză imensă. Unul dintre fotoreporterii apreciați din Cluj, Tiberiu Matei, fără să știm noi nimic, s-a apucat și a importalizat fazele meciului de baschet. Dacă intrați pe pagina lui de facebook, aveți ce vedea. Îi mulțumim și îl așteptăm și la…bîrfele de după. Și acum, cronica lui Fărcaș:
Noi ne strangem în fiecare sîmbătă să facem sport. Să jucăm baschet din pasiune, fără careva dintre noi să emită pretenţii de profesionist al acestui sport. Mai şi alergăm dar atracţia este baschetul. Unii joacă mai bine alţii mai rău, fiecare cum ştie. Regulile se respectă ca la super amatori. Şi iese o mişcare de zile mari. De fiecare dată. Uneori e pe viaţă şi pe moarte. Alteori meciurile nu au istoric. Cam aşa a fost astăzi când echipa condusă de Blag, cu Raimonda, Muri, Barbu şi Ovi Tebu ne-a învins clar. Au condus permanent, practic nu au avut probleme cu noi. Am ratat enorm, atît eu cît şi Rus Daniel, Vlad, Radu mai puţin Nada. Deşi am combinat bine, nu ne-a mers. A fost un teren greu, s-a alunecat pe chiciura aia blestemată. Nu s-a intrat dur. Am făcut şi 2 time-out-uri, inclusiv când am fost conduşi cu 5 puncte. Am revenit la o distanţă de 2 puncte pentru adversari dar nu am putut face faţă mai ales diavolului de …Ovi Blag. Ăsta are instinct de killer. Dacă îl laşi liber, îl laşi să şi-o aşeze, te curăţă. Pe noi ne-a omorât efectiv. A fost un challenge tare la 10-8 dar Blag a rezolvat-o şi de data asta. A dat în total 10 coşuri din 13. Alea de final sunt de coşmar pentru mine. Ca pumnale înfipte pe neaşteptate.
Pe cînd încercam înnebuniţi să revenim, Blag killerul primeşte la mijlocul terenului, îl atac şi aşa, din cădere, talonat de mine, chiar împins, reuşeşte un coş important. Moralul nostru a ajuns la zero. Dar nu a fost suficient. Inventează Ovidiu o aruncare de la jumătatea terenului aproape, în plină dominare a noastră. Mingea se înalţă uşor, boltit, şi …bum! Coş de zile mari dat de killerul Blag, 13-8, salut, la revedere, hai la cafea! Eu am fost distrus (vezi poza) dar să spun totuşi că a fost o nouă sâmbătă de zile mari. Cu alergare pe pământul îngheţat într-un Parc dezolant de dat peste cap de pseudolucrările astea dar cu o frumuseţe rece, tomnatică, specială. Încă nu e iarnă, e tot atmosfera de toamnă târzie, cu frunze pe jos şi soare leneş şi vreme bună.
Ne vedem sâmbăta viitoare!
Tibi Fărcaş
PS Vremea a fost astăzi fenomenală. În ciuda terenului de baschet cam alunecos, în rest a fost de povestit nepoților. În luna decembrie, să poți alerga, să poți bate o minge, să poți rîde și să te poți bucura alături de prieteni buni rămîn plăceri ce nu se pot compara cu nimic. Am scris aceste rînduri ca nu cumva să credeți că importante sînt punctele pe care unul sau altul dintre noi le marchează la baschet sau kilometrii pe care unul sau altul dintre noi îi parcurge la cros. Importante sînt altele, pe care fiecare dintre noi le-a descoperit pe parcurs, pentru că nici nouă nu ne-a ieșit din prima. Ne-a trebuit un an, nu? Dar acum așteptăm toată săptămîna această întîlnire. (Ovidiu Blag-eram dator cu această completare la cronica lui Tibi)
Fotografii: Rus Daniel
1 comment
Multumesc pentru frumoasele vorbe.. Pastrez articolul si-l las mostenire !