Azi dimineață am mîncat micul dejun (ca) la mama acasă. Nu de alta, dar am avut emisiune la studio și casa ei e aproape de studio. Mi-a dat ou fiert, pîine cu unt, brînză și ceai.
Mi-a luat tensiunea, are aparat electronic. Odată mi-a ieșit mare, iar apoi, la a doua încercare, a ieșit bine.
Mi-a zis apoi cum o să facă ea o șmecherie și pe rețeta ei compensată o să pună și medicamentele mele, ca să nu plătesc așa mulți bani pe ele, să mă ajute cumva. Ea, care e cardiacă…
I-am zis să nu facă nici o șmecherie, că o spun…
La cei 74 de ani ai ei îmi ia tensiunea, îmi dă de mîncare și vrea să păcălească statul ca să mă ajute.
Eu nu vreau decît ca ea să fie ea sănătoasă și cu mintea limpede, așa cum e acum (din moment ce se gîndește și la prostii, e clar că o are limpede, nu?)
PS
Maică-mea a produs „gluma secolului”, cu care fac întotdeauna lumea să rîdă la masă. Odată, cam acum un an-doi, într-o zi în care era îmbufnată, am încercat să o îmbunez și dialogul a fost cam acesta:
-Nu mai fi supărată, dacă aș fi locuit în Canada sau în Australia, atunci cum era? Așa, de bine de rău te mai pot ajuta, îți cumpăr chestii de la Cora, mai completez cu niște bani să ai pentru medicamente, te mai scot la cumpărături…
-Bine, zice ea, bine că mă scoți la Cora. Alți copii le cumpără părinților lor case, mașini…
Am rîs foarte bine. Asta ne-ar lipsi, să îi cumpăr la mama o mașină. Și după aia să o duc să facă și școala de șoferi, nu?
