Au venit puțini, probabil vremea, pentru că au fost șase grade. Cu minus.
Am cumpărat 3 kile de sare, pe drum, cu Ovi Tebu, ca să pregătim terenul. Și aici, la teren, trebuie să spun ceva. Cred că cineva (și pentru că nu știu cine, dacă citește să și spună…), ne-a curățat terenul. Se vedeau urmele unui utilaj de gabarit redus, care a tras niște brazde prin zăpadă, ceea ce ne-a ușurat munca…După ce am mai presărat și sarea, s-a chiar putut juca bine la unul dintre panouri. Oricum nu aveam nevoie de două, pentru că la teren am ajuns doar patru (Nada a alergat cu mine turele regulamentare și apoi s-a retras.
Așa că am rămas doar patru, noi, Ovizii, plus Muri și Nicușor.
Și a fost, vreau să vă spun, mortal.
Am jucat 2 pe 2 după un sistem deja cunoscut. Fiecare cu fiecare. Dar nu doar o rotație, ci două. Așa că au ieșit șase meciuri de 2-2 cu regula cine ajunge primul la 6 absolut epuizante (Bașca, la 5-5 jucam la două puncte departajare, astfel încît cîteva meciuri s-au terminat cu prelungiri).
Oricum, pe final, cînd număram victoriile fiecăruia, eu aveam 4, Nicușor și cu Muri 3 și Ovi cu 1. La ultima rotație, în care eu am jucat cu Nicușor și Muri cu Ovi, se putea întîmpla așa: dacă am fi cîștigat, eu terminam pe primul loc, cu 5 victorii, Nicu pe 2 cu 4, Muri pe 3 cu 3.
Dar nu a fost așa: am pierdut cu 8-6 și astfel s-a ajuns la situația: eu cu Muri cîte 4, Nicu 3 și Ovi 2. Ca să desemnăm cîștigătorul, pentru că de alergat nu mai puteam, am făcut așa: Muri și cu mine am aruncat o singură dată, de pe la jumătatea terenului, la coș. Eu am marcat, el a ratat, și astfel, cu noroc, am plecat acasă cu un titlu despre care nu va scrie nimeni, niciodată (poate de aceea am scris eu…).
Cînd ne-am uitat la ceas era 11 jumate. Am jucat o oră și jumătate într-un ritm alert, cu pauze foarte scurte, precum patru căpiați, posedați, nu știu cum să mai zic…A fost epuizant. Dar foarte tare. Atît de tare încît am renunțat la repriza a treia, fugind fiecare spre casă.
Acolo, în cada fierbinte, completată cu 2 kg de sare, stăteam și mă gîndeam: oare ce ne-a apucat să tragem atît de tare de noi?
2 comentarii
are tebu o poza, o sa o urce cind se trezeste din somn
am fost la amical la „U”. Vă invidiez