Rămîn apărătorul jurnaliștilor buni. Cei proști nu mă interesează atît de mult. Tocmai de aceea preiau ceva ce a scris Cosmin Lucaci, un jurnalist bun, azi, pe contul său de facebook.
Am citit și apoi am și verificat ceea ce a scris Lucaci aici.
Știu povestea, viața e grea, nu sînt bani. Nu pot fi blamați cei care își restrîng activitatea…Așa e treaba în România.
Problema mea e alta.
Dintr-o întîmplare, fericită, trebuie să le vorbesc, de doi ani încoace studenților de la jurnalism despre meseria asta.
Povești simple: de ce e frumoasă meseria aceasta, cum e ea, așa, vocațională, care e diferența dintre jurnaliștii adevărați și cei încolonați, cum se documentează un material, cum se scrie, cum e cu coloana vertebrală, cum poți cîștiga bani cinstiți dacă îți faci treaba, cum poate rămîne ceva în urma ta dacă ești consecvent, și alte lucruri în care eu, personal, cred. Sau credeam.
Meseria de jurnalist adevărat e pe cale de dispariție.
Prieteni de-ai mei rămîn fără serviciu.
Unii se fac PR-iști, alții beau o bere și povestesc despre vremuri apuse. Unii continuă să facă lucruri sub demnitatea lor, alții se țin bățoși și-și susțin principiile. Nu se știe care dintre ei pierd.
Un singur lucru e clar: meseria asta, în adevăratul înțeles al ei, nu se mai poartă.
A ieșit din modă.
Ce trist, totuși…
3 comentarii
Sa nu uitam ca de la Ziua de Cluj au fost dati afara din motive puerile sau au plecat de buna voie ziaristi buni si foarte buni.
nu stiu cum stau lucrurile la ziua de cluj, sau altundeva, eu am semnalat altceva: ca jurnaliștii adevărați nu mai au unde scrie
Venisem cu un alt exemplu. O parte din cei de la Ziua se alatura celor care nu au unde sa scrie.