Am ales pentru început poza de…final, ca să vedeți cît de munciți am terminat acest meci
Am pus la cale de multă vreme această întîlnire. Adevărul este că amîndoi simțeam că nu o să fie o întîlnire comodă, ceea ce ne-a făcut să amînăm cît am putut momentul…Dar inevitabilul s-a produs, n-am mai putut scăpa unul de celălalt așa că ieri am pregătit partida așa cum se cuvine. Cu spectatori, cu fotograf specializat (Daniel Rus) și el chiar cu suporteri înfocați (soția lui, Monica, fostă mare jucătoare de tenis, actualmente antrenoare…). Acestea fiind spuse, să vă prezint și adversarul: Mihai Racovițan, fost jucător profesionist de baschet și, cine știe, poate viitor jucător, pentru că am înțeles de la el că s-ar putea să revină în teren la un moment dat…
Ok. Am început meciul, cum ar veni, la 8 dimineața.
El cu o acuratețe a serviciului ce i-ar face invidioși chiar și pe unii jucători activi, foarte iute în teren, cu o deplasare de o ușurință de-a dreptul enervantă, eu încercînd să speculez ceea ce mai aveam de speculat, adică foarte puțin spre deloc.
El, elegant
Așa s-a și desfășurat primul set. I-am luat primul game, apoi a condus 2-1. Am întors, am avut 3-2, 4-3, 5-4, și în loc de 5-5, cum s-ar fi așteptat toată lumea, inclusiv eu, am reușit să iau game-ul 10 și am cîștigat primul set. Asta da baftă, mi-am zis, și m-am uitat pe furiș și la ceas, trecuse o oră (automat m-am și gîndit la tactica setului al doilea, adică să nu-l pierd lamentabil și, dacă pot, să-l lungesc cît mai mult…, singura șansă de a termina ziua neînvins, pentru că numai pînă la ora 10.00 aveam teren, hahaha).
Setul doi a început așa cum m-am așteptat: adică prost pentru mine. M-a condus 1-0, 2-1, 3-2, 4-3, 5-4. Aici nu știu ce-am făcut, dar am egalat și apoi am chiar condus, 6-5. Nici mie nu mi-a venit să cred, poate de aceea am și pierdut setul, practic…
Eu, cam terminat
M-a egalat la 6 și în tie-break m-a spart (n-am găsit altă expresie, mă cam grăbesc să închei cronica, știți?)…7-1 pentru el în tie-break.
Ca o eliberare am întrebat cît e ceasul.
Era 10.00, nu mai puteam continua, urmau alții pe teren. Mă simțeam ca la marile turnee de șah cînd unul dintre adversari propune remiza și celălalt o acceptă. Nu mai știm exact care ce a propus acum, dar eu tare bine m-am simțit că s-a terminat așa, pentru că dacă mai jucam un set, sigur mă bătea…
Pînă la urmă am băut o cafea, am mai stat la o poveste și ne-am declarat mulțumiți că am transpirat una bună.
Ce-i drept, am evitat să discut despre o posibilă…revanșă.
2 comentarii
eu astazi am bifat meciul cu nr.3 🙂 in cariera mea de …amator 🙂
bravo. asa te vreau.