Am trecut zilele trecute pe lîngă fostul Liceu de Muzică din Piața Muzeului, unde am studiat și eu pînă în clasa a zecea.
Și mi-am amintit un lucru interesant….
Țin minte că la ultimul etaj era un hol lung, cu dormitoare amenajate pentru elevii interni…
Sălile era puține, și mai mereu ocupate, astfel încît era greu pentru mulți dintre acești elevi să își găsească săli de studiu.
Și-atunci improvizau: mulți își luau un scaun, instrumentul, și pe holul acela lung studiau de unii singuri, spre admirația noastră, a celor care aveam tot ce ne trebuie acasă, mai puțin ambiția lor…
Și, ca să fiu cinstit pînă la capăt, am asistat la o astfel de scenă, de studiu, chiar și într-unul dintre WC-urile liceului.
Îmi amintesc și cîteva nume ale acestor oameni desosebiți, unii ajunși, probabil nu întîmplător, mari muzicieini: Dan Docolin (fagot), Ioan Greluș (flaut), Nicușor Silaghi (vioară), Ioan Nemeș (trombon), Romică Râmbu (oboi, sper că îmi aduc aminte aici numele și instrumentul), Viorel Simionca (trombon) și or mai fi fost și alții, cărora le-am uitat numele.
1 comment
Din informaţiile pe care le am, internatul era în zona sălii 59, adică a celei care avea să devină Studioul Acustic. Sala era la etajul I, pe latura nordică a Corpului Principal de clădire, adică al Mănăstirii Propriu-zise.