Da, azi am fost la frizer, și omul mi-a spus multe lucruri…
-Hat Ovi draghe, iți dai seama cu ironia soartelor o făcut ca io, un copil de 15 ani, să fiu angajate chiar de ziua de copil, pe 1 iunie. Bine, au angajat pe mine in sensul ca am fost uncenică, nu cu salar.
Dar îți zic așa, în ziua ăla și după aia două septemine după ăla pe mine una intr-una a durut capul. Știi de la ce? De la zgomotul ala care l-au făcut mașinile de tuns. La Conti 7 scaune de frizer a fost și toate frizerii cînd au pornit mașinile ăla mie așa mi-a făcut ochii in cap ca la melc. Foarte tare a durut capul și am făcut și depresie, che nu mi-a plăcut deloc. Stăteam ca un prost in picioare și tot uitam la frizer cum tunde. Bani canci, de unde bani, nici salar nici nimic. Noroc că mie a umblat mintea incă de atunci și am mai ținut la un domn paltonul, sacoul, și ala a dat la mine 1 leu. Cel mai bine a dat la mine profesorul Daicoviciu, el a dat 2 lei. Întotdeauna a dat 2 lei. Bani destui de buni am strîns cu ținutul asta de sacouri…
Apoi am invatat multe de la un frizer ca mi-a spus așa: fii atent, orice ciubuc o să îl avem împreună îl facem așa că împărțim jumate-jumate. Eu primesc 70 la sută și tu 30 la sută, bine? Și apoi, Ovi draghe, eu am ținut foarte bine minte, numa că impărțeam exact invers, 70 mie și 30 lui, hahahaha!
Și tot așa, unul după altul, o trecut Ovi draghe, uite, 46 de ani. Mi se pare foarte mult…Ție?
Și apoi mai este o treabă, că tot o zis la televizor că este unii la care pare rău că nu mai este comunism…
Păi cum se pare rău dacă ăia au trimis la mine, un copil, la lucru, fix in ziua de 1 iunie cînd altul poate că o primit acasă o ciocolată sau ceva. Eu am primit voie să stau de 1 iunie in picioare 8 ore, că și acuma țin minte cum m-au durut picioarele…
