Și la asta m-am gîndit după acest fabulos 32-21 din finala Campionatului Mondial de Handbal feminin sub 18 ani care tocmai și-a consumat finala pe care România a cîștigat-o într-o manieră entuziasmantă.
Dacă acum 30 de ani se spunea că România i-a învățat handbal pe toți din lume, a urmat apoi o perioadă mai puțin fastă care a continuat în zilele noastre cu un soi de criză ce s-a adîncit și din care se poate spune că n-am ieșit. Și iată că vine acest rezultat, campioni mondiali la tineret, un rezultat care ne trezește din nou orgolii și ne dă dreptul să visăm.
Cel mai bine ar fi însă dacă acest rezultat ar trezi factorii responsabili din această țară care să realizeze importanța sportului, în general, și al celui de performanță în special (care poate asigura o altă imagine în plan internațional României).
