Cu Iancsi, în singura noastră poză….E de acum un an, pe strada noastră, pe Ciprian Porumbescu
Azi și ieri am vorbit cu Iancsi la telefon cît n-am vorbit în ultimul an la un loc. S-a uitat și el, în sfîrșit, la filmulețul acela pe care l-am făcut cu colegii mei de la TVR Cluj (în găsiți voi dacă bateți Locul meu preferat, la search). Dar altul e subiectul de azi. O să vi-l arăt pe Iancsi, dar o să vă redau și o fază hazlie, zic eu, de care mi-a amintit mama lui, Marika-neni, azi, de-am rîs o juma de oră…
Înainte de a trece la subiect, să vă spun că am conchis, cu Iancsi, că noi nu avem nici o poză împreună, din copilăria noastră. A căutat și el acasă, și eu, dar n-avem, asta e. Zice Iancsi: bine, mă, păi cine avea atunci aparate foto? Și tot el: de fapt stai, că noi aveam, un Smena, dar ne era frică să umblăm cu el să nu îl stricăm, hahahaa.
Și-acum faza. Uitîndu-se Iancsi la filmul ăsta de care vă zic, și-a mai amintit de niște nume din Sinuța. Și-atunci am plusat și eu, și-am zis de un băiat, Zoli, dar de care Iancsi nu își amintea deloc. Și-atunci mi-a dat-o pe mama lui la tefelon.
Și zice tanti Marika:
-Cum să nu îmi amintesc, Ovi, ai dreptate, Zoli îl chema. Țin minte că o dată l-ai bătut și o venit cu bunică-sa la voi la poartă și eu ți-am luat apărarea. Știi ce i-am zis? I-am zis așa: doamnă, păi dacă eu aș merge la fiecare poartă să mă plîng că băieții mei primesc bătaie, unde am ajunge? Și eu am trei băieți, nu ca dumneavoastră…Dar cel mai tare știi de ce a venit bunica, Ovi? A venit pentru că a zis că ți-ai bătut joc de băiat, că el avea ochelari și tu l-ai pus să își dea jos ochelarii, să nu i se spargă, și numa după aia l-ai bătut, că ți-o fost frică să nu se spargă și să îi plătești…No, acuma îți aduci aminte?
Da, acum îmi aduc aminte, mare tîmpenie am făcut, asta e, e mult de atunci, s-a prescris.
Și, chiar așa, bine că nu au trebuit ai mei să plătească și ochelarii sparți…
