Cred că meciurile de baschet din această dimineață au fost cele mai echilibrate de când ne întâlnim noi în Parcul Central. Vremea nu a fost tocmai plăcută, cum anticipau meteorologii aseară, în schimb terenul s-a prezentat în condiții optime pentru un joc spectaculos și în viteză.
Viteză mare au prins opt dintre noi, împărțiți în două echipe. Prima a fost compusă din Raimonda, Ovidiu Blag, Călin Ilea și Răzvan Zăvăleanu, în timp ce în cealaltă formație și-au găsit loc Arthur, Mihai Miclăuș, Lucian Bar și eu.
La început am stat mai mult pe călcâie, iar la prima pauză eram conduși cu 6-1. Totul părea că merge spre un dezastru pentru suporterii noștri, care au bătut atâta drum doar să ne susțină. Am schimbat panoul și odată cu asta și ghinonul. După o repriză secundă electrizantă, am reușit să ne impunem la limită, scor 12-10.
În trecere fiind spus, am hotărât, cam de săptămâna trecută, să jucăm după sistemul trei din cinci. Aveam 1-0 și priveam încrezători înspre viitor.
Următoarele două partide n-au fost recomandate cardiacilor…așa că suporterii cocoțați pe aparatele de lângă teren (pentru a vedea mai bine meciurile) au părăsit, rând pe rând, zona. Au fost două confruntări foarte echilibrate, încheiate cu victoria noastră, dar ambele după prelungiri.
La decernarea premiilor a fost simplu azi. Titlul de MVP i-a revenit lui Arthur, baschetbalistul nepereche, iar “trompeta” (un premiu care a prins din nou viață datorită Raimondei) și-a asumat-o Ovidiu Blag.
La Sportul a fost frumos și de data asta. Când mergem acolo știm o treabă…servirea e excelentă, cafeaua îi cafea, sucu` îi suc, omleta îi omletă, iar laptele de vacă îi cel mai bun.
Hai că prea m-am întins….ne vedem sâmbătă și mai vorbim pe teren.