autor foto: Laura Mureșan
Legendarul fotbalist al Universităţii Cluj, Remus Câmpeanu, a fost cel care a deschis cea de-a XI-a ediţie a Cupei Liceelor NeuronKid, competiţie ce a debutat azi la Baza Sportivă Napoca. Unul dintre cei doi marcatori ai golurilor prin care “U” a câştigat, în 1965, Cupa României a fost prezent alături de cei care îşi doresc să-i calce pe urme.
La jumătate de secol de la ridicarea Cupei României deasupra capului, Remus Câmpeanu, şi alături de el mii de susţinători ai Universităţii Cluj, numără zilele până la finala din 31 mai. Cu toate emoţiile care îl încearcă în acestă perioadă, nea` Remus a acceptat fără să stea pe gânduri invitaţia de a fi alături de elevi, în prima zi a Cupei Liceelor NeuronKid.
Iată o scurtă descriere realizată în 13 mai 2014, atunci când Remus Câmpeanu a primit titlul de Cetăţean de Onoare al judeţului Cluj
Remus Câmpeanu a făcut parte poate din cea mai frumoasă echipă a lui “U” din toate timpurile. În data de 11 iulie 1965, pe stadionul Republicii din Bucureşti, Universitatea Cluj avea să îşi adjudece singurul trofeu al competiţiei interne, Cupa României. În finală, clujenii au învins cu 2-1 pe Dinamo Piteşti prin golurile înscrise de… Remus Câmpeanu şi Ivansuc. Iată “unsprezecele” cîştigător: Moguţ-Marcu, Georgescu, Grăjdeanu, Câmpeanu-Al. Vasile, Neşu-Ivansuc, Suciu, Adam, Szabo.
Remus Câmpeanu spunea că părinţii lui nu l-au văzut jucînd fotbal niciodată. O singură dată a ajuns la stadion tatăl său, era un meci al fratelui său mai mare, Ovidiu, care juca la Victoria. Nu i-a plăcut deloc, dar, spre lauda sa, nu l-a împiedicat nici pe Remus Câmpeanu şi nici pe fratele său Ovidiu să continue să practice sportul.
La “U” Cluj era o galerie de personalităţi, când a ajuns Remus Câmpeanu. Printre alţii, erau Petru Emil, Horaţiu Moldovan pe stînga sau Ivansuc şi Gane pe dreapta, care completaţi de Marcu, un impetuos, asigurau spectacolul prin combinaţii uluitoare. După unii, acea echipă a fost cea mai bună din toate timpurile pe care a avut-o Universitatea. În acelaşi timp, şi acesta nu este un lucru neînsemnat, cea mai simpatizată din ţară. Universitatea avea suporteri peste tot. Motivul era unul cît se poate de simplu: jucau fără complexe, cu elanul tineresc al studentului care nu are ce pierde, dar în acelaşi timp erau un exemplu de comportament şi civilizaţie.
Iată ce spunea Ion Cupen în “Confesiunile unui veteran al gazonului”: “l-am ales pe Remus Câmpeanu fiindcă el deține un atu obiectiv care îi conferă trăsăturile unui adevărat șef de trib în fotbalul românesc. Este un fel de lider al jucătorilor noștri, un port-drapel, dacă vreți un simbol: numără cele mai multe prezențe – 329 -, în meciurile primei divizii, toate sub culorile aceleași echipe, Universitatea Cluj”.
