Stîrnit de un articol al Adinei Popescu, „Forumul pionieresc de la Crevedia” (apărut în Dilema Veche din săptămîna 30 iulie-5 august 2015), în care autoarea remomorează un episod de dinainte de 89 cînd pionierii din București erau duși la 30 de kilometri de București în tabără, mi-am amintit și eu ceva similar și-am zis să scriu două rînduri despre asta.
Dacă în cazul Crevediei ridicolul era la cote maxime în momentul cînd pionierii au fost duși din tabăra de acolo la…București, într-o vizită de lucru, în cazul poveștii mele cotele ridicolului sînt păstrate cam la același nivel, dacă nu chiar mai sus…
Așadar am ajuns într-o tabără la mine în oraș, în Cluj.
Confuzia a fost generată de numele Gheorgheni. Cînd tovarășa l-a rostit, eu nefiind atent (mă jucam cu ultima apariție, creionul automat Koh-I-Noor, încercînd să-i ascut impecabil vîrful), am ridicat mîna și m-am înscris, crezînd că e vorba despre orașul Gheorgheni. Mi-am zis că mai văd „peisage” pînă acolo, oraș de munte, chestii…În locul eternelor Leghia și Blăjoaia, numele ăsta suna bine.
Atîta doar că a doua zi (cînd cică era prea tîrziu să mă retrag) am aflat că tabăra e în cartierul Gheorgheni, într-un cămin al internatului unui liceu, o destinație care s-a dovedit a fi un eșec total.
Veniseră pionieri din mai multe orașe, programul era de o stupizenie groaznică iar gîndul că eu locuiesc în Sinuța și „viețuiesc” într-o cameră cu zece hăndrălăi pe care nu-i cunoșteam mă termina.
Am sărit așadar gardul după două zile și am plecat acasă. Le-am povestit alor mei ce-am pățit și tata m-a încurajat în ceea ce am întreprins, fapt ce m-a chiar distrat.
Nu s-a întîmplat nimic. La cîți erau pe-acolo, lipsa mea a trecut neobservată. Dar cele două zile petrecute într-o tabără la mine în oraș nu le-am uitat. Mare tîmpenie.
