Știți, sînt mare fan nunți cu claxoane, cu panglici atîrnînde pe oglinzile retrozivoare, cu păpuși-mirese pe capotă, cu cameramani care filmează mirii din mașina-de-dinainte, cu mătușile care aduc tăvile de prăjituri la locul faptei și în general cu tot ce marchează însemnătatea acestui moment în stil gălăgios și strident. Totuși, azi voi fi avocatul lor.
Dacă observi momentul, acesta se desfășoară la Cluj în Parcul Mare.
-În general sînt ceremonii pe bandă rulantă, în sensul că ele se succed în număr mare și la intervale de timp mici. Asta înseamnă că relativ cam la aceeași oră se pregătesc pentru frumosul eveniment mai multe familii de miri, nași și aparținători. Asta înseamnă că vin cu mașinile pînă în parc. De data asta nu poate fi acuzat nimeni că vrea să parcheze chiar lîngă parc, că doar nu o să te plimbi din centru în rochia aia frumoasă, pe tocuri, pînă în parc, clar. Asta înseamnă în general cam 10-15 mașini de familie-proaspăt-întemeiată , adică vreo 70-80 de mașini care să zicem că vin acolo cam în același timp (asta dacă sînt vreo 5-6 nunți programate). No bun: unde parchează toate mașinile astea? Că banda aceea de lîngă parc clar e ocupată tot timpul. Răspuns: aiurea, claie peste grămadă, de-a valma, oriunde găsesc loc.
-Fiecare familie, că așa e tradiția, aduce pe-acolo, post eveniment, niște șampanie, cornulețe, prăjituri, una-alta, să-i servească pe cei care sînt lîngă fericiții miri. Asta înseamnă că musai le trebuie o masă. Asta înseamnă că musai trebuie să o aducă cu ei. Asta înseamnă trambalare și forfotă, fiecare responsabil cu această misiune avînd serioase bătăi de cap cu adusul ei de acasă, cu mașina, cu aranjatul ei cu fața de masă, cu servirea…Oare, dacă tot s-a ales locul ăsta, parcul, pentru aceste ceremonii, nu se poate rezolva și de-o masă, două, nouă, care să fie acolo, în dotare?
-În jurul fiecărei nunți mustesc cerșetorii. Agasanți-foc. Unii vor să apară chiar și în pozele de familie. Ăsta e ultimul trend în materie. Și asta e oarecum tradițional, să dai bani la săraci în ziua nunții, să-ți faci pomană, dar parcă deja ei se căsătoresc, nu tu, atît de mulți sînt prin zonă, fără să îi deranjeze nimeni, nici cu un cuvînt…
Mă opresc, că nici nu vreau să ajut prea mult, că nu-mi place deloc postura, doar „am pus cazul”…
Să cînte lăutarii pe aleile parcului, să fie frumos în ziua nunții.