Marius Ruja, cel de acum…
Îmi amintesc de un tip, Marius Ruja, nu știu ce căuta în Sinuța. Mi-am amintit de el pentru că acum două zile a fost ziua lui.
Ce să vă spun despre Sinuța, că v-am mai spus…
Că nu mai există? Că pe Marinescu sînt parcări cu plată? Asta, pentru un om al Sinuței, ar putea fi echivalentul unei sinucideri…
Să nu ne complicăm, totuși…
Să revenim, și să ne amintim de băiatul ăsta, Marius Ruja, care acum două zile a avut ziua de naștere.
Deci cum era în Sinuța:
Băiatul ăsta era bun la fotbal.
Dar degeaba era bun la fotbal dacă nu avea girul nostru, al celor care am bătut terenul ăla nenorocit în lung și în lat…
Noi, care am jucat „unu la unu” pe tot terenul, noi ziceam cine e bun și cine nu e bun la fotbal…
Ce ne-a plăcut la băiatu ăsta, la Ruja, era faptul că era muncit, avea un pantof bun și unul rău…Chiar mi-a zis Iancsi, mă, ăsta e simpatic…
Și așa, acum 1000 de ani, ne alegeam prietenii…
Era simplu: știi fotbal? Ești bun!
La mulți ani, cu întîrziere, Ruja!
