Nici nu am împlinit bine două săptămâni în mișcarea PMOB, că deja am fost desemnat să fac cronica etapei. Am vrut inițial să refuz, însă m-am simțit cu musca pe căciulă din moment ce nu mi-am “udat” încă debutul sportiv. Legat de baschetul nostru, pot să spun că vine excelent sâmbăta, la 8:30, după o noapte plină de NBA. Mă trezesc cu o lejeritate uimitoare, apelând la câteva palme și puțină apă rece! J
Ieri ne-am dat întâlnire pe parchet 11 inși, împărțiți în două echipe puternice. Într-una a fost Blag, Răzvan, Rus, subsemnatul, și un invitat special, David, junior la U-Banca Transilvania. Împotriva noastră s-au coalizat Miclăuș, Tebu, Muri, Ilea, Liviu și, cu întârziere, Svu. Pe Silviu l-am pedepsit că a întârziat, mutându-l dintr-o tabără în alta. S-au jucat patru meciuri aprige, iar bilanțul final a fost egal, spre bucuria tuturor.
Prima partidă a debutat în forță, cu două coșuri superbe înscrise de către David. Nu vreau să îi dezvălui vârsta, pentru că ați rămâne șocați de nivelul baschetului nostru. Sau de nivelul bun al baschetului practicat de David. Cred că a doua variantă e cea mai potrivită, în condițiile în care puștiul joacă deosebit. Are aruncare, știe să se apere și să dea pase pe poziții viitoare. Iar eu, până ieri cel mai tânăr PMOB-ist, am dublul vârstei lui și recunosc că aș gusta parchetul după un dribling marca David. În meci am fost coordonați excelent de către Blag și am câștigat pe o aruncare de trei puncte. Ne-am continuat evoluțiile superbe și am încheiat victorioși și al doilea meci.
Apoi, conducătorul nostru de joc veritabil a decis să ia o pauză și am suferit la creație, găsindu-ne cu greu pe teren. Răzvan și Rus s-au zbătut sub panou, însă Ilea a fost cu o viteză în plus față de noi și ne-a dat coș după coș. Silviu „Curry” Cristea nu ne-a mai înnebunit de la distanță, dar a ieșit la rampă Tebu, cu două „bucăți” vitale. Ne-am recunoscut înfrânți și am mers să mâncăm, acolo unde ne-a însoțit, la fel ca săptămâna trecută, Tibi Fărcaș. Firește, am vorbit despre sport, ne-am dat cu părerea despre discursul lui Daum și am râs de vorbele lui Cornel Dinu. La plecare, Liviu, noul nostru coleg, ne-a promis că ne învață cum să ne încălzim profesionist, ca la marile echipe.
Și mă gândesc, în final, să mă prezint: Mă numesc Paul și sunt nebun după baschet, deși nu se vede asta pe teren. Și pe Miclăuș nu mă pot supăra niciodată, oricât de dur m-ar faulta. Cu el văd meciurile în Horia Demian sau la Polivalentă și a contribuit la transferul meu către PMOB. Conștientizez totuși că nu aș fi ajuns să joc în acest grup fără acceptul unui patron, care taie în carne vie și schimbă antrenori pe bandă rulantă.
(o cronică de Paul Olar)
